Instituirea unor sisteme de alertă timpurie

Sistemele de alertă timpurie sunt elemente-cheie ale adaptării la schimbările climatice și ale reducerii riscului de dezastre și vizează evitarea sau reducerea daunelor cauzate de pericole. Pentru a fi eficace, sistemele de alertă timpurie trebuie să implice în mod activ persoanele și comunitățile expuse riscului dintr-o serie de pericole, să faciliteze educația publică și sensibilizarea publicului cu privire la riscuri, să difuzeze mesaje și avertismente în mod eficient și să se asigure că există o stare constantă de pregătire și că sunt posibile acțiuni timpurii. Semnificația unui sistem eficient de alertă timpurie constă în recunoașterea beneficiilor acestuia de către populația locală.

Sistemele de alertă timpurie pentru riscurile legate de climă trebuie să se bazeze pe o bază științifică și tehnică solidă și să se concentreze asupra persoanelor sau sectoarelor expuse în cea mai mare parte riscurilor. Aceasta implică adoptarea unei abordări sistemice care să încorporeze toți factorii de risc relevanți, indiferent dacă aceștia decurg din pericolele climatice sau din vulnerabilitățile sociale, precum și din procesele pe termen scurt sau lung. Sistemele de avertizare timpurie includ detectarea, analiza, predicția și apoi diseminarea avertizărilor, urmate de luarea deciziilor de răspuns și de punerea în aplicare. Astfel de sisteme sunt instituite, în multe părți ale lumii, pentru a monitoriza, a prognoza și a avertiza oamenii, de exemplu, cu privire la cicloane tropicale, inundații, furtuni, tsunami, avalanșe, tornade, furtuni puternice, erupții vulcanice, căldură și frig extrem, incendii forestiere, secetă etc. Pentru a fi eficient și complet, un sistem de alertă timpurie trebuie să cuprindă patru elemente care interacționează, și anume: (i) cunoașterea riscurilor, (ii) serviciile de monitorizare și avertizare, (iii) diseminarea și comunicarea și (iv) capacitatea de răspuns.

În Europa există o experiență considerabilă în ceea ce privește sistemele de alertă timpurie, în special în ceea ce privește riscul de inundații și inundații rapide, furtunile, incendiile forestiere, valurile de căldură și secetele. Sistemele de alertă timpurie sunt direct relevante pentru diverse sectoare care sunt afectate în primul rând de riscurile legate de climă, cum ar fi sănătatea, reducerea riscului de dezastre, agricultura, silvicultura, clădirile, zonele costiere și urbane. Altele pot beneficia indirect de sisteme de avertizare timpurie, cum ar fi sectorul transporturilor, în cazul în care drumurile sau căile ferate sunt închise în prealabil înainte ca oamenii să fie afectați în mod negativ sau turismul, atunci când se asigură că grupurile turistice sunt avertizate să acceseze o anumită zonă sau să evite activitățile în aer liber în perioadele meteorologice extreme.

Unele SAR oferă servicii și produse pentru mai mult decât un risc specific legat de climă. Meteoalarm este un efort comun al EUMETNET (Rețeaua de Servicii Meteorologice Europene) care oferă alerte în Europa pentru fenomene meteorologice extreme, inclusiv ploi abundente cu risc de inundații, furtuni puternice, vânturi puternice, valuri de căldură, incendii forestiere, ceață, zăpadă sau frig extrem cu viscol, avalanșe sau maree de coastă severe. Serviciul Copernicus privind schimbările climatice (C3S) oferă date fiabile de înaltă calitate privind clima și informații adaptate pentru sectoarele socioeconomice la nivel european, care sunt cu siguranță relevante pentru adaptarea la schimbările climatice. De asemenea, Centrul de date privind riscurile din cadrul Centrului de cunoștințe privind gestionarea riscurilor de dezastre (DRMKC), gestionat de DG JRC, furnizează date privind riscurile gestionate la nivelul UE prin găzduirea de seturi de date și prin conectarea la platformele naționale.

Alte SAR se axează pe riscuri și/sau sectoare specifice legate de climă, inclusiv exemplele la nivel european menționate în următorul text. Pe lângă aceste inițiative la scară largă, SAR a fost conceput și pus în aplicare și la niveluri inferioare (național, subnațional și local), de exemplu în: (i) Austria, unde a fost dezvoltat un SAR pentru transportul feroviar (ii) Macedonia de Nord, care se axează pe valurile de căldură și face parte din acțiunile de punere în aplicare a planului național de acțiune pentru vindecarea termică; (iii) Tatabanya (Ungaria), pentru a asigura alerta cu privire la valurile de căldură urbane și incendiile forestiere; (iv) regiunea Emilia Romagna (Italia), unde a fost dezvoltat un portal web regional de alertă meteorologică, în paralel cu dezvoltarea și perfecționarea tehnologiilor de monitorizare hidrometeorologică în timp real și a unui program de comunicare a riscurilor pe scară largă, și (v) Sogn og Fjordane (Norvegia), care se ocupă de pericole multiple (avalanșe, alunecări de teren, valuri de furtună și inundații).

Valuri de căldură și căldură extremă

Începând din 2000, Europa s-a confruntat cu mai multe valuri extreme de căldură în timpul verii (a se vedea indicatorul AEM „Temperaturăglobală și europeană”),ceea ce a dus la o rată ridicată a mortalității și la impacturi socioeconomice. Se preconizează că valurile de căldură vor deveni mai frecvente și vor dura mai mult în Europa în acest secol și în toate scenariile RCP. Într-un scenariu cu emisii ridicate (RCP8.5), se preconizează că valurile de căldură foarte extreme (mult mai puternice decât valurile de căldură din 2003 sau 2010) vor apărea la fel de des ca o dată la 2 ani în a doua jumătate a^{secolului al XXI-lea.} Impactul va fi deosebit de puternic în sudul Europei. Ca răspuns la un astfel de risc pentru sănătatea umană, precum și pentru diverse sectoare relevante pentru economie, multe țări au introdus sisteme de alertă timpurie legate de căldură ca opțiune de adaptare. La scară europeană, EuroHEAT acționează ca instrument de sprijinire a deciziilor de informare în domeniul climei pentru energia termică și este însoțit de un document de orientare.

Secetă

Severitatea și frecvența secetelor par să fi crescut în unele părți ale Europei (a se vedea indicatorul SEE „Secetemeteorologice și hidrologice”),în special în regiunile sudice și sud-estice. Se estimează că secetele vor crește în frecvență, durată și severitate în cea mai mare parte a continentului. Conform AR5 al IPCC, cea mai mare creștere este prevăzută pentru sudul Europei, unde concurența dintre diferiții utilizatori de apă, cum ar fi agricultura, industria, turismul și gospodăriile, este probabil să crească. Observatorul european al secetei (EDO) conține informații relevante pentru secetă din diferite surse de date. Diferite instrumente permit afișarea și analizarea informațiilor legate de secetă, în timp ce serviciul „Știri despre secetă” oferă o imagine de ansamblu a situației în cazul unor secete iminente.

Inundații

Numărul inundațiilor foarte grave din Europa a crescut în perioada 1980-2010, dar cu o mare variabilitate interanuală din diferite cauze: o mai bună raportare, schimbarea destinației terenurilor și creșterea precipitațiilor abundente în anumite părți ale Europei. Se preconizează că schimbările climatice vor intensifica ciclul hidrologic și vor spori apariția și frecvența inundațiilor în mari părți ale Europei. Este probabil ca inundațiile pluviale și viiturile rapide, care sunt declanșate de precipitații locale intense, să devină mai frecvente în întreaga Europă (a se vedea indicatorul SEE „Inundațiifluviale”). Furtunile de coastă și inundațiile sunt cele mai frecvente și mai costisitoare fenomene meteorologice extreme care au loc în Europa, reprezentând 69 % din totalul pierderilor naturale catastrofale. În 2010, de exemplu, Franța a fost greu lovită de furtuna de iarnă Xynthia, cu 51 de victime și daune de peste 1,5 miliarde EUR (AEM,2013). Capacitatea sporită de a prevedea deversările de vârf rămâne cea mai relevantă măsură nestructurală pentru protecția împotriva inundațiilor. Perioadele de avertizare în caz de inundații de 3-10 zile oferă posibilitatea de a institui măsurile de protecție civilă și de urgență necesare, reducând la minimum impactul în ceea ce privește viețile omenești și pierderile economice. Sistemul european de sensibilizare cu privire la inundații (EFAS) sprijină măsurile pregătitoare înainte de producerea unor inundații majore, în special în marile bazine hidrografice transnaționale și în întreaga Europă în general. EFAS a fost dezvoltat și testat la Centrul Comun de Cercetare în strânsă colaborare cu serviciile hidrologice și meteorologice naționale, cu protecția civilă europeană și cu alte institute de cercetare.

Focul

Riscul de incendiu depinde de mai mulți factori: schimbările climatice, vegetația, practicile de gestionare a pădurilor și alți factori socioeconomici. Într-un climat mai cald, în întreaga Europă se preconizează o vreme mai severă a incendiilor și, în consecință, o extindere a zonei predispuse la incendii și sezoane mai lungi de incendii. Impactul incendiilor este deosebit de puternic în sudul Europei (a se vedea indicatorul AEM „Incendiiforestiere”). Sistemul european de informații privind incendiile forestiere (EFFIS) sprijină serviciile responsabile cu protecția pădurilor împotriva incendiilor în țările UE și furnizează serviciilor Comisiei Europene și Parlamentului European informații actualizate și fiabile privind incendiile din zonele sălbatice. EFFIS ruleaza modulul care genereaza harti zilnice de la 1 la 9 zile ale nivelului de pericol de incendiu prognozat folosind predictii meteorologice numerice. Modulul este activ pe tot parcursul anului, deși nucleul sezonului incendiilor forestiere este, în majoritatea țărilor, de la 1 martie^la 31 octombrie.

Riscuri legate desănătate: boli cu transmitere prin vectori și alergeni aeroalergeni

Globalizarea și schimbările de mediu, factorii sociali și demografici și capacitatea sistemului de sănătate sunt factori determinanți semnificativi ai bolilor infecțioase, care pot acționa, de asemenea, ca precursori ai epidemiilor. Astfel, monitorizarea schimbărilor acestor factori poate ajuta la anticiparea sau chiar la prognozarea unei creșteri a bolilor infecțioase. Schimbările climatice pot modifica ariile geografice ale bolilor transmise prin vectori în Europa, astfel încât alerta timpurie devine și mai importantă (a se vedea indicatorul AEM „Bolitransmise prin vectori”). Pentru Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) se propune un prototip de sisteme de avertizare timpurie pentru bolile vector-borne în Europa: factorii de mediu/climatici și socioeconomici din amonte ai bolilor pot oferi timpul necesar pentru un răspuns rapid în materie de sănătate publică în vederea limitării costurilor umane și financiare asociate cu apariția și răspândirea bolilor cu transmitere prin vectori în UE.

Temperaturile în creștere cauzate de schimbările climatice înseamnă că plantele și copacii înfloresc mai devreme și pentru mai mult timp, prelungind suferința multor persoane cu alergii la polen. Rețeaua europeană a alergenilor (European Aeroallergen Network – EAN) este o bază de date privind polenul și sporii fungici a serviciilor europene de informare cu privire la polen, a punctelor de măsurare individuale și a furnizorilor de date din afara Europei. Rețeaua acoperă 38 de țări și peste 600 de locații de măsurare. Baza de date EAN este instrumentul de bază pentru prognozele privind polenul și, prin urmare, indispensabil pentru serviciul de informare cu privire la polen în întreaga Europă. Dezvoltarea activităților de servicii în ultimii ani (inclusiv hărțile de încărcare europene, jurnalul polenului pentru persoanele care suferă de alergii la polen și informațiile personalizate privind polenul) nu ar fi fost posibilă fără baza de date europeană privind polenul. Serviciul Copernicus de monitorizare a atmosferei (CAMS) a format un parteneriat cu Rețeaua europeană a alergenilor de aviație (EAN) și explorează tehnologii pentru a furniza observații automate ale polenului în timp aproape real în întreaga Europă.