Instituirea unor sisteme de alertă timpurie

Sistemele de alertă timpurie (SAE) sunt elemente-cheie ale adaptării la schimbările climatice și ale reducerii riscului de dezastre și vizează evitarea sau reducerea daunelor cauzate de pericole. Pentru a fi eficace, sistemele de alertă timpurie trebuie să implice în mod activ persoanele și comunitățile expuse riscului dintr-o serie de pericole, să faciliteze educația publică și conștientizarea riscurilor, să disemineze mesajele și avertizările în mod eficient și să se asigure că există o stare constantă de pregătire și că sunt posibile acțiuni timpurii. Semnificația unui sistem eficient de alertă timpurie constă în recunoașterea beneficiilor sale de către populația locală.

Sistemele de alertă timpurie pentru riscurile legate de climă trebuie să se bazeze pe o bază științifică și tehnică solidă și să se concentreze asupra persoanelor sau sectoarelor expuse în cea mai mare măsură riscurilor. Acest lucru implică adoptarea unei abordări sistemice care să includă toți factorii de risc relevanți, indiferent dacă aceștia decurg din pericolele climatice sau din vulnerabilitățile sociale, precum și din procesele pe termen scurt sau pe termen lung. Sistemele de avertizare timpurie includ detectarea, analiza, predicția și apoi diseminarea avertizării, urmate de luarea deciziilor de răspuns și de punerea în aplicare. Astfel de sisteme sunt instituite, în multe părți ale lumii, pentru a monitoriza, a prognoza și a avertiza oamenii, de exemplu, cu privire la cicloane tropicale, inundații, furtuni, tsunami, avalanșe, tornade, furtuni puternice, erupții vulcanice, căldură și frig extreme, incendii forestiere, secetă etc. Pentru a fi eficace și complet, un sistem de alertă timpurie trebuie să cuprindă patru elemente care interacționează, și anume: (i) cunoașterea riscurilor, (ii) servicii de monitorizare și avertizare, (iii) diseminare și comunicare și (iv) capacitatea de răspuns.

În Europa există o experiență considerabilă în ceea ce privește sistemele de alertă timpurie, în special în ceea ce privește riscul de inundații și de inundații rapide, furtunile, incendiile forestiere, valurile de căldură și secetele. Sistemele de alertă timpurie sunt direct relevante pentru diverse sectoare care sunt afectate în principal de riscurile legate de climă, cum ar fi sănătatea, reducerea riscului de dezastre, agricultura, silvicultura, clădirile, zonele de coastă și urbane. Altele pot beneficia indirect de sisteme de alertă timpurie, cum ar fi sectorul transporturilor, dacă drumurile sau căile ferate sunt închise în prealabil înainte ca oamenii să fie afectați negativ sau turismul, atunci când se asigură că grupurile turistice sunt avertizate să acceseze o anumită zonă sau să evite activitățile în aer liber în perioadele meteorologice extreme.

Unele SAR furnizează servicii și produse pentru mai mult decât un risc specific legat de climă. Meteoalarm este un efort comun al EUMETNET (Rețeaua de servicii meteorologice europene) care oferă alerte în Europa pentru fenomene meteorologice extreme, inclusiv ploi abundente cu risc de inundații, furtuni puternice, vânturi puternice, valuri de căldură, incendii forestiere, ceață, zăpadă sau frig extrem cu viscol, avalanșe sau maree de coastă severe. Serviciul Copernicus privind schimbările climatice (C3S) oferă date fiabile și de înaltă calitate privind clima și informații adaptate pentru sectoarele socioeconomice la nivel european, care sunt cu siguranță relevante pentru adaptarea la schimbările climatice. De asemenea, Centrul de date privind riscurile al Centrului de cunoștințe privind gestionarea riscurilor de dezastre (DRMKC), gestionat de DG JRC, furnizează date gestionate la nivelul UE privind riscurile prin găzduirea de seturi de date și prin conectarea la platformele naționale.

Alte SAR se axează pe riscuri și/sau sectoare specifice legate de climă, inclusiv exemplele la nivel european menționate în următorul text. Pe lângă aceste inițiative la scară largă, SAR au fost concepute și puse în aplicare și la niveluri inferioare (național, subnațional și local), de exemplu în: (i) Austria, unde a fost elaborat un SAR pentru transportul feroviar; (ii) ) Macedonia de Nord, care se axează pe valurile de căldură și face parte din acțiunile de punere în aplicare a planului național de acțiune pentru vindecarea prin căldură; (iii) Tatabanya (Ungaria), pentru a oferi alertă cu privire la valurile de căldură urbane și incendiile forestiere; (iv) regiunea Emilia Romagna (Italia), unde a fost dezvoltat un portal web regional de alertă meteorologică în paralel cu dezvoltarea și perfecționarea tehnologiilor de monitorizare hidrometeorologică în timp real și a unui program larg răspândit de comunicare a riscurilor; și (v) Sogn og Fjordane (Norvegia) care se ocupă de pericole multiple (avalanșe, alunecări de teren, furtuni și inundații).

Valuri de căldură și căldură extremă

Începând cu anul 2000, Europa s-a confruntat cu mai multe valuri extreme de căldură în timpul verii (a se vedea indicatorul AEM „Temperatura globală și europeană”), care au condus la o rată ridicată a mortalității și la un impact socioeconomic ridicat. Se preconizează că valurile de căldură vor deveni mai frecvente și vor dura mai mult în întreaga Europă în acest secol și în toate scenariile RCP. În cadrul unui scenariu cu emisii ridicate (RCP8.5), se preconizează că valurile de căldură foarte extreme (mult mai puternice decât valurile de căldură din 2003 sau 2010) vor avea loc la fiecare 2 ani în a doua jumătate a secolului al XXI-lea. Impactul va fi deosebit de puternic în sudul Europei. Ca răspuns la un astfel de risc pentru sănătatea umană, precum și pentru diverse sectoare relevante pentru economie, multe țări au introdus sisteme de alertă timpurie legate de căldură ca opțiune de adaptare. La nivel european, EuroHEAT acționează ca un instrument de sprijinire a deciziilor privind informațiile climatice pentru căldură.

Secetă

Gravitatea și frecvența secetelor par să fi crescut în anumite părți ale Europei (a se vedea indicatorul AEM „Secete meteorologice și hidrologice”), în special în regiunile din sud și sud-est. Se preconizează că seceta va crește în frecvență, durată și gravitate în cea mai mare parte a continentului. Potrivit IPCC AR5, cea mai mare creștere este proiectată pentru sudul Europei, unde concurența dintre diferiții utilizatori de apă, cum ar fi agricultura, industria, turismul și gospodăriile, este probabil să crească. Observatorul european al secetei (EDO) conține informații relevante pentru secetă din diferite surse de date. Diferite instrumente permit afișarea și analizarea informațiilor legate de secetă, în timp ce serviciul „Drought News” oferă o imagine de ansamblu a situației în cazul unor secete iminente.

Inundații

Numărul inundațiilor foarte grave din Europa a crescut în perioada 1980-2010, dar cu o mare variabilitate interanuală datorată unor cauze diferite: o mai bună raportare, schimbarea destinației terenurilor și creșterea precipitațiilor abundente în anumite părți ale Europei. Se preconizează că schimbările climatice vor intensifica ciclul hidrologic și vor spori apariția și frecvența inundațiilor în mari părți ale Europei. Este probabil ca inundațiile pluviale și viiturile rapide, care sunt declanșate de precipitațiile locale intense, să devină mai frecvente în întreaga Europă (a se vedea indicatorul AEM „Inundații fluviale”). Furtunile de coastă și inundațiile sunt cele mai frecvente și mai costisitoare fenomene meteorologice extreme care au loc în Europa, reprezentând 69 % din pierderile naturale catastrofale totale. În 2010, de exemplu, Franța a fost foarte puțin afectată de furtuna de iarnă Xynthia, cu 51 de victime și daune de peste 1,5 miliarde EUR (SEE, 2013). Capacitatea sporită de a prevedea evacuările de vârf rămâne cea mai relevantă măsură nestructurală pentru protecția împotriva inundațiilor. Perioadele de pregătire pentru avertizarea în caz de inundații de 3-10 zile oferă posibilitatea de a institui măsurile de protecție civilă și de urgență necesare, reducând la minimum impactul în ceea ce privește viețile omenești și pierderile economice. Sistemul european de sensibilizare cu privire la inundații (EFAS) sprijină măsurile pregătitoare înainte de producerea unor inundații majore, în special în marile bazine hidrografice transnaționale și în întreaga Europă în general. EFAS a fost dezvoltat și testat la Centrul Comun de Cercetare în strânsă colaborare cu serviciile hidrologice și meteorologice naționale, cu Protecția Civilă Europeană și cu alte institute de cercetare.

Incendiu

Riscul de incendiu depinde de mai mulți factori: schimbările climatice, vegetația, practicile de gestionare a pădurilor și alți factori socio-economici. Într-un climat mai cald, se preconizează o vreme mai severă a incendiilor și, în consecință, o extindere a zonei predispuse la incendii și sezoane de incendii mai lungi în întreaga Europă. Impactul incendiilor este deosebit de puternic în sudul Europei (a se vedea indicatorul AEM „Incendii forestiere”). Sistemul european de informații privind incendiile forestiere (EFFIS) sprijină serviciile responsabile cu protecția pădurilor împotriva incendiilor din țările UE și oferă serviciilor Comisiei Europene și Parlamentului European informații actualizate și fiabile privind incendiile din zonele sălbatice. EFFIS rulează modulul care generează hărți zilnice de la 1 la 9 zile ale nivelului de pericol de incendiu prognozat folosind predicții meteorologice numerice. Modulul este activ pe tot parcursul anului, deși miezul sezonului incendiilor forestiere este, în majoritatea țărilor, de la 1 martie ^{până la} 31 octombrie.

Riscuri pentru sănătate: boli cu transmitere prin vectori și aeroalergen

Globalizarea și schimbările de mediu, factorii sociali și demografici determinanți și capacitatea sistemului de sănătate sunt factori importanți ai bolilor infecțioase care pot acționa, de asemenea, ca precursori ai epidemiilor. Astfel, monitorizarea schimbărilor acestor factori poate ajuta la anticiparea sau chiar prognozarea unei creșteri a bolilor infecțioase. Schimbările climatice pot modifica ariile geografice de răspândire a bolilor cu transmitere prin vectori în Europa, astfel că alerta timpurie devine și mai importantă (a se vedea indicatorul AEM „Boli cu transmitere prin vectori”). Pentru Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) se propune un prototip de sisteme de alertă timpurie pentru bolile vectoriale în Europa: factorii de mediu/climatici și socioeconomici din amonte ai bolilor pot oferi timpul necesar pentru un răspuns rapid în materie de sănătate publică în vederea limitării costurilor umane și financiare asociate cu apariția și răspândirea bolilor vectoriale în UE.

Creșterea temperaturilor cauzată de schimbările climatice înseamnă că plantele și copacii înfloresc mai devreme și pentru mai mult timp, prelungind suferința multor persoane cu alergii la polen. Rețeaua europeană de aeroalergeni (EAN) este un grup de date privind polenul și sporii fungici al serviciilor europene de informare cu privire la polen, al siturilor de măsurare individuale și al furnizorilor de date din afara Europei. Rețeaua acoperă 38 de țări și peste 600 de situri de măsurare. Baza de date EAN este instrumentul de bază pentru previziunile privind polenul și, prin urmare, este indispensabilă pentru serviciul de informare cu privire la polen în întreaga Europă. Dezvoltarea activităților de servicii în ultimii ani (inclusiv hărțile europene de încărcare, jurnalul polenului pentru persoanele care suferă de alergii la polen și informațiile personalizate privind polenul) nu ar fi fost posibilă fără baza de date europeană privind polenul. Serviciul Copernicus de monitorizare a atmosferei (CAMS) a format un parteneriat cu Rețeaua europeană de aeroalergeni (EAN) și explorează tehnologii pentru a furniza observații automate ale polenului în timp aproape real în întreaga Europă.

Pentru a susține un sistem de alertă timpurie, este necesar să existe un angajament politic puternic și capacități instituționale durabile, care, la rândul lor, depind de sensibilizarea publicului. Sensibilizarea și sprijinul publicului sunt adesea ridicate imediat după un eveniment major de dezastru; astfel de momente pot fi valorificate pentru a consolida și a asigura sustenabilitatea sistemelor de alertă timpurie. Utilizarea incorectă a unui sistem de alertă timpurie ar putea duce la creșterea semnificativă a impactului asupra populației afectate. O comunicare corectă și fiabilitatea instituției reprezintă o condiție prealabilă fundamentală pentru un sistem eficace de alertă timpurie. Avertizarea timpurie trebuie, de asemenea, să fie evaluată împreună cu utilizatorii săi, pentru a se asigura că informațiile furnizate sunt orientate către nevoile utilizatorilor și că măsurile preconizate sunt luate pe baza informațiilor furnizate. Astfel, un anumit grad de co-dezvoltare și co-proiectare cu utilizatorii este relevant.

Analiza și pregătirea informațiilor sunt puncte deosebit de critice ale unui lanț de alertă timpurie. Factorii de decizie responsabili se confruntă, de obicei, cu cantități uriașe de date structurate și nestructurate. Pentru a permite o avertizare timpurie fiabilă, datele disponibile trebuie preselectate, analizate și pregătite. Factorilor de decizie ar trebui să li se furnizeze o cantitate fiabilă și ușor de gestionat de informații pentru luarea de măsuri preventive. Limitările includ, de asemenea, nepermiterea factorilor de confuzie neclimatici, rezoluția geografică sau temporală limitată sau lipsa evaluării valabilității predictive.

Una dintre provocările majore ale SAR este instituirea unor mecanisme și capacități instituționale clare la nivel național și local care să sprijine dezvoltarea susținută a capacității de răspuns publice și instituționale. Înțelegerea de către public a sistemului și încrederea în acesta sunt însoțite de cunoștințe și conștientizare din partea utilizatorilor finali ai sistemului și de performanțe convingătoare din partea furnizorului de servicii publice.

Sistemele de avertizare timpurie sunt, de obicei, măsuri nestructurale eficiente din punctul de vedere al costurilor. Costul acestora, care nu este neglijabil în termeni absoluți, este extrem de scăzut în comparație cu valoarea potențială a pierderilor pe care aceste sisteme le permit să le reducă. Sunt necesare resurse pentru a menține sistemul și a-l îmbunătăți în continuare. În plus, sistemul de avertizare timpurie funcționează bine numai dacă rețeaua de stații meteorologice și hidrologice este bine stabilită și, în consecință, întreținută. Disponibilitatea altor informații actualizate este la fel de importantă pentru sistemele de alertă timpurie specifice, cum ar fi, de exemplu, în cazul bolilor cu transmitere prin vectori, al alergenilor aerodinamici, al stării vegetației etc.

Sistemele de alertă timpurie reprezintă o măsură importantă de adaptare la schimbările climatice, utilizând sisteme de comunicare integrate pentru a sprijini diverse sectoare și comunități să se pregătească pentru evenimente legate de climă. Un SAR de succes salvează vieți, infrastructuri, terenuri și locuri de muncă și sprijină sustenabilitatea pe termen lung. Sistemele de alertă timpurie au scopul de a sprijini funcționarii publici și administratorii, precum și actorii din sectorul privat, comunitățile și persoanele fizice în planificarea lor, economisind bani pe termen lung și protejând economiile.

Sistemele europene și paneuropene de alertă timpurie și de detectare a dezastrelor naturale provocate de vreme (cum ar fi EFAS, EFFIS și Observatorul european al secetei) oferă o valoare adăugată care depășește eforturile naționale în direcția cooperării transfrontaliere.

Din punct de vedere financiar, UE a furnizat investiții consecvente în strategiile legate de sistemul de alertă timpurie. De exemplu, COPERNICUS este programul european pentru crearea unei capacități europene de observare a Pământului. Serviciile COPERNICUS, de exemplu serviciile COPERNICUS privind schimbările climatice, sunt dedicate monitorizării și prognozei subsistemelor Pământului și contribuie în mod direct la monitorizarea schimbărilor climatice. Serviciile COPERNICUS abordează, de asemenea, serviciile de gestionare a situațiilor de urgență (de exemplu, în caz de dezastre naturale, incendii forestiere, accidente tehnologice sau crize umanitare) și aspectele legate de securitate (de exemplu, supravegherea maritimă, controlul frontierelor).

Politica axată pe riscurile specifice legate de climă poate avea un rol în stimularea dezvoltării SAR. De exemplu, directivele-cadru ale UE privind inundațiile și apa prevăd că sistemele de prognoză a inundațiilor și de alertă timpurie sunt luate în considerare în planurile de gestionare a riscurilor de inundații. De fapt, previziunile îmbunătățite privind inundațiile se află pe agenda națională de adaptare a multor țări europene. Un alt exemplu este EFAS, care este în deplină concordanță cu comunicarea CE intitulată „Către un răspuns mai puternic al Uniunii Europene în caz de dezastre”, adoptată și aprobată de Consiliu în 2010, care subliniază importanța consolidării acțiunilor concertate în caz de dezastre naturale, inclusiv inundații, care se numără printre cele mai costisitoare dezastre naturale din UE.

Proiectarea și punerea în aplicare a unui sistem de alertă timpurie necesită, de regulă, un termen cuprins între 1 și 5 ani, în funcție de obiectivul și caracteristicile specifice ale sistemului.

Durata de viață a SAR este de obicei lungă; cu toate acestea, ea depinde de finanțarea disponibilă pentru întreținerea și actualizarea SAR, precum și pentru întreținerea rețelei de măsurare care sprijină sistemul de avertizare timpurie.