Asigurarea aprovizionării viitoare cu apă la nivel regional și local în Valea Lavantului, Carintia

Valea râului Lavant este situată la marginea sudică a crestei principale alpine și este delimitată de lanțurile muntoase Saualpe la vest și Koralm la est, ambele variind până la 2100 m. Wolfsberg, capitala districtului, și St. Andrä sunt cele mai mari orașe din regiune. Izvoarele din cele două lanțuri muntoase asigură cea mai mare parte a apei potabile și de serviciu pentru municipalități.

Valea râului Lavant este caracterizată de cantități reduse de precipitații. Cu o medie anuală a precipitațiilor mai mică de 800 mm, valea este una dintre cele mai uscate regiuni din Carintia. În plus, condițiile geologice sunt nefavorabile pentru stocarea apelor subterane, evacuările de izvoare sunt destul de scăzute și doar un număr limitat de izvoare pot fi utilizate pentru alimentarea cu apă. Din cauza acestor limitări naturale în ceea ce privește disponibilitatea apei, regiunea a fost deja afectată de deficite de apă în ultimele decenii, în special în timpul verilor calde și secetoase (AEM 2009; BMLFUW 2016). Au apărut frecvent blocaje sezoniere semnificative în aprovizionarea cu apă, de exemplu în anii 1993, 2002, 2003 și 2012.

Efectele schimbărilor climatice au fost vizibile în regiune deja în ultimele decenii. În ultimii 100 de ani, există o tendință clară de scădere a precipitațiilor anuale în majoritatea părților din Carintia la sud de creasta principală alpină. În regiunea Văii Lavantului, precipitațiile anuale au scăzut cu aproximativ 15-25 %, cea mai puternică scădere sezonieră având loc iarna.

Se presupune că, datorită amplasării regiunii Carintia la convergența influențelor climatice mediteraneene și atlantice, proiecțiile regionale bazate pe modele ale tendințelor viitoare ale modelelor de precipitații în partea de sud a Austriei au fost întotdeauna supuse unor incertitudini ridicate și prezintă în mod regulat variații pronunțate între modelele climatice. Scenariile regionale anterioare privind variațiile precipitațiilor anuale au variat de la tendințe ușor pozitive la tendințe ușor negative. Unele scenarii prevedeau o scădere semnificativă a precipitațiilor din timpul verii cu până la -15 % începând cu 2050. Cele mai recente scenarii climatice pentru Austria (ÖKS 15) indică o creștere semnificativă a temperaturii medii anuale de + 1,3 °C (scenariul de atenuare a schimbărilor climatice conform RCP4.5) la 1,5 °C (scenariul de statu-quo conform RCP8.5) pentru Carintia și Valea Lavantului până în 2050 (comparativ cu perioada 1971-2000). Până la sfârșitul secolului, o creștere medie anuală a temperaturii de până la +4,2 °C poate apărea într-un scenariu de statu-quo al emisiilor (RCP8.5). Scenariile indică, de asemenea, o creștere a numărului anual de zile călduroase (zile cu > 30 °C). Acestea ar putea crește cu +3,2 zile până în 2050 și ar putea crește până la +5,8 sau chiar +17,1 zile până la sfârșitul secolului. În ceea ce privește precipitațiile medii anuale, se preconizează creșteri ușoare pe termen mediu și lung, care se datorează în principal unor cantități simulate mai mari de precipitații în sezonul de iarnă, dar toate rezultatele modelului legat de precipitații sunt lipsite de semnificație statistică. Spre deosebire de previziunile privind temperatura, tendințele viitoare ale precipitațiilor continuă să fie caracterizate de incertitudini considerabil mai mari.

O variabilitate mai mare a nivelurilor apelor subterane și a livrărilor de izvoare, culminând cu perioade recurente de penurie de apă, a fost observată deja în anii anteriori inițierii măsurilor de adaptare. Deși rezultatele modelării climatice regionale nu sunt ușor de interpretat în ceea ce privește implicațiile lor pentru stocurile de apă subterană și reînnoirea apelor subterane, se preconizează că nivelurile apelor subterane, acviferele și evacuările de izvoare vor fi afectate de variabilitatea tot mai mare în viitor. Este probabil ca acest rezultat să rezulte din efectele combinate ale variabilității interanuale mai mari a regimurilor de precipitații, ale posibilelor scăderi ale precipitațiilor din timpul verii cu perioade prelungite de secetă, ale ratelor mai ridicate de evapotranspirație și ale reducerii reîncărcării apelor subterane din cauza reducerii ninsorilor și a duratei mai scurte a acoperirii cu zăpadă în timpul iernii.

Disponibilitatea redusă a resurselor de apă în perioadele de vară secetoasă și caldă coincide cu o creștere a cererii de apă din partea gospodăriilor, a turismului și a agriculturii, care, în trecut, a contribuit la problemele de aprovizionare cu apă. Întrucât în zonele centrale ale văii Lavantului se preconizează o creștere suplimentară a populației și a zonelor de așezare, acest lucru poate crește consumul global de apă și, prin urmare, poate crește vulnerabilitatea aprovizionării cu apă potabilă. Scăderea disponibilității apei, combinată cu rate mai mari de retragere în timpul perioadelor de vară secetoasă și caldă, a fost recunoscută ca o amenințare la adresa continuității aprovizionării publice cu apă și a creat o nevoie puternică de măsuri de răspuns din partea sectorului de gestionare a apei.

Pădurile acoperă până la 50 % din suprafața regiunii și, în special, arboreturile de pe pantele montane îndeplinesc funcții importante de retenție a apei și funcții de protecție în ceea ce privește pericolele naturale. Datorită introducerii extinse la altitudini mai mici de 900 m în trecut, molidul norvegian este distribuit mult dincolo de aria sa de extindere naturală și este de departe specia de arbori dominantă în regiune. Deoarece molizii preferă zonele răcoroase și umede, în multe locații au atins deja limitele toleranței lor în condițiile climatice actuale. Stresurile multiple induse de climă asupra acestor păduri nu numai că duc la pierderi de productivitate, ci amenință, de asemenea, vitalitatea acestora, stabilitatea ecologică și furnizarea unor servicii ecosistemice importante ale pădurilor, cum ar fi retenția apei, stocarea apei și protecția împotriva pericolelor naturale gravitaționale.

Principalul obiectiv al măsurilor de adaptare a fost de a asigura resursele de apă și alimentarea publică cu apă pe termen lung. Strategiile urmărite vizează atât partea de ofertă, cât și partea de cerere a gestionării apei potabile. În ceea ce privește aprovizionarea, reorganizarea sistemului de alimentare cu apă la nivel regional, construirea de noi infrastructuri de alimentare cu apă și dezvoltarea de noi resurse de apă vizează garantarea continuității aprovizionării publice cantitative cu apă chiar și în perioadele de disponibilitate naturală redusă a apei și de consum de vârf. Un alt obiectiv este de a garanta alimentarea cu apă, chiar dacă una dintre instalațiile locale ar trebui să eșueze din orice motiv.

În ceea ce privește cererea, un sistem de alertă timpurie, măsurile de informare și de sensibilizare vizează încurajarea comportamentului cetățenilor și al gospodăriilor în ceea ce privește economisirea apei. Aceste măsuri de adaptare au fost luate în principal ca răspuns la efectele observate asupra climei și la deficitele de apă cu care s-au confruntat, dar au fost, de asemenea, motivate de proiecții climatice nefavorabile și reflectă o abordare preventivă a incertitudinilor considerabile în ceea ce privește precipitațiile viitoare.

Obiectivul măsurilor suplimentare luate de sectorul gestionării pădurilor este de a reduce vulnerabilitatea pădurilor regionale la schimbările climatice, cum ar fi stresul hidric, intoleranța la căldură, infestările cu gândaci de scoarță și sensibilitatea la daunele provocate de furtuni, precum și de a menține sau îmbunătăți funcțiile de protecție (retenția inundațiilor, stabilizarea pantelor) și capacitățile de stocare a apei ale ecosistemelor forestiere.

Principalele activități de adaptare din valea râului Lavant se axează pe asigurarea aprovizionării publice cu apă. Acestea sunt completate de măsuri suplimentare de reducere a cererii de apă prin influențarea comportamentului utilizatorilor de apă. Au fost luate măsuri de adaptare atât la nivel intercomunitar, și anume la nivel regional, cât și la nivel local în fiecare comună. Punerea în aplicare a măsurilor a început încă din 1994; de atunci, acesta s-a extins treptat și este un proces continuu. Până în prezent, următoarele activități de adaptare s-au dovedit a fi de succes pentru a face față provocărilor legate de penuria de apă indusă de schimbările climatice în regiunea văii râului Lavant:

• Înființarea „rețelei regionale de asociații în domeniul apei din valea Lavantului”, un mecanism organizațional pentru aprovizionarea regională cu apă, începând din 1994. Prin interconectarea rețelelor de alimentare cu apă din cele patru municipalități Wolfsberg, St. Andrä, St. Paul și St. Georgen, deficitul de apă din fiecare municipalitate poate fi compensat, consumul de vârf poate fi interceptat, iar riscurile de alimentare cu apă sunt împărțite între municipalități și reduse în totalitate, inclusiv prin asigurarea disponibilizărilor de infrastructură în cazul unor defecțiuni ale sistemului. Astăzi, rețeaua de asociații de apă deține un sistem de transport care poate asigura un debit anual de evacuare de 260.000 m³. Apa provine de la 12 izvoare de pe terenuri aflate în proprietate privată; captarea apei este asigurată de rețeaua de asociații de apă prin contracte pe termen lung. Această strategie de gestionare a riscurilor s-a dovedit a fi de succes pentru aproximativ 42 000 de consumatori conectați la sistemul public de alimentare cu apă.
• Instituirea infrastructurii de alimentare cu apă a rețelei a implicat dezvoltarea de noi resurse de apă în regiune și instalarea de noi conducte de transport. Apa este extrasă numai din izvoare naturale, fără a utiliza instalații de pompare. Un sistem central de control de la distanță asigură că sunt extrase numai acele cantități de apă care sunt de fapt necesare pentru a susține alimentarea. Numai în situații de vârf de cerere, apa suplimentară este deviată în sistemul de aprovizionare. Apa din izvoarele dezvoltate care nu este necesară pentru a acoperi cererea este permisă să rămână în sistemul hidrologic și să curgă în fluxuri naturale de suprafață. Aceste măsuri garantează că impactul asupra echilibrului hidric al mediului natural este cât mai scăzut posibil.
• Au fost luate măsuri cuprinzătoare în materie de infrastructură, organizare și planificare și la nivel local. În orașul Wolfsberg, au fost dezvoltate și conectate la sistemul public de alimentare noi surse de apă, inclusiv puțuri de apă subterană de adâncime. Pentru a limita extracția apei din corpurile de apă subterană de adâncime, puțurile respective sunt comutate numai în situații extraordinare de blocaje între cerere și ofertă. Infrastructura municipală de alimentare a fost modernizată și cuprinde în prezent 400 de kilometri de linii de alimentare, 83 de izvoare, 29 de rezervoare de apă de nivel înalt și 7 stații de tratare a apei UV. Pentru a fi pregătit pentru situațiile de deficit de apă, a fost elaborat un plan municipal de gestionare a crizelor care prevede măsuri precum monitorizarea continuă a alimentării cu apă, conectarea la rețeaua regională de asociații de apă și conectarea la cerere a unor puțuri suplimentare de apă subterană de adâncime. Un acord de cooperare cu un furnizor de apă din afara municipalității permite importul de apă potabilă suplimentară, dacă acest lucru ar trebui să fie necesar.

În paralel cu adaptarea gestionării aprovizionării cu apă, lucrările municipale de gestionare a apei din regiune urmăresc să gestioneze cererea de apă prin furnizarea de informații cu privire la situația aprovizionării cu apă potabilă și la măsurile de economisire a apei pentru clienții lor. Orașul Wolfsberg dispune de un sistem de avertizare timpurie și furnizează zilnic date actualizate cu privire la situația apei potabile pe site-ul său web. În funcție de nivelul de alertă timpurie, se recomandă diferite măsuri de economisire a apei. În situații de stres hidric ridicat, intră în vigoare măsuri de reglementare, cum ar fi interdicțiile de umplere a piscinelor, de irigare a grădinilor și de spălare a mașinilor. Sensibilizarea cu privire la problemele legate de gestionarea apei este, de asemenea, o preocupare constantă a ziarului municipal și a altor mass-media locale.

De asemenea, au fost puse în aplicare măsuri de adaptare pentru gestionarea pădurilor, care a fost deja afectată în mod negativ de impactul schimbărilor climatice. Gestionarea silviculturii vizează reducerea vulnerabilității climatice a pădurilor din regiune prin promovarea utilizării unor specii de arbori mai tolerante la secetă și prin crearea unor arboreturi mixte mai rezistente la schimbările climatice. Pentru a menține și a restabili atât funcțiile productive, cât și cele neproductive ale pădurilor, măsurile de adaptare se axează pe ajustarea compoziției speciilor de arbori prin înlocuirea molizilor norvegieni extrem de vulnerabili cu alte specii autohtone de arbori care sunt mai bine adaptate la schimbările condițiilor climatice locale ale siturilor. Au fost instituite servicii de consultanță în cadrul autorității forestiere regionale și un program de sprijin financiar pentru a încuraja și a promova gestionarea adaptativă a pădurilor de către proprietarii de păduri. Un beneficiu colateral preconizat al restabilirii unor păduri sănătoase și stabile, bine adaptate la condițiile climatice actuale și viitoare, este menținerea și îmbunătățirea furnizării serviciilor lor ecosistemice, în special a celor legate de capacitățile de retenție a apei și de stocare ale ecosistemelor forestiere. Acoperirea pădurilor pe dealuri și pante montane are efecte puternice asupra reducerii scurgerilor de apă de suprafață, contribuind astfel în mod semnificativ la reînnoirea apelor subterane și la reducerea acumulării de inundații. Măsurile de adaptare luate în cadrul gestionării pădurilor sunt, prin urmare, sinergice cu obiectivele de adaptare urmărite de sectorul gestionării apei.

Instituirea „rețelei regionale de asociații în domeniul apei” poate fi clasificată drept o măsură de guvernanță în domeniul apei care se bazează pe cooperarea intercomunitară. Principalii actori ai cooperării în acest domeniu sunt municipalitățile și, respectiv, gestionarii de apă municipali ai acestora. Guvernul provinciei Carintia și-a asumat un rol de facilitare prin stabilirea cadrului de politică pentru guvernanța regională în domeniul apei, prin furnizarea de sprijin financiar și prin instalarea unei rețele de monitorizare hidrologică. Înainte de a înființa „rețeaua regională de asociații în domeniul apei din valea Lavantului”, guvernul a organizat un eveniment de informare pentru populația locală. Nu au avut loc alte procese de participare a publicului, dar activitățile continue de informare ale municipalităților au contribuit la sensibilizarea cu privire la aspectele legate de apă și la consolidarea acceptării de către public a măsurilor.

Activitățile guvernului provincial din Carintia în ceea ce privește furnizarea de politici strategice la nivel de stat pentru aprovizionarea cu apă au fost un factor de succes, deoarece au furnizat o agendă și un cadru de stabilire a tendințelor. Din 1984, agențiile guvernamentale din Carintia lucrează la o strategie de aprovizionare cu apă la nivel de stat, prezentând date privind disponibilitatea apei și cererea de apă la scară regională. Pe baza acestor informații, au fost pregătite sugestii pentru o aprovizionare durabilă cu apă pentru municipalități. Unul dintre obiectivele prioritare a fost conectarea rețelelor de alimentare cu apă ale municipalităților. În plus, în întreaga provincie a fost creată o rețea de monitorizare cu 200 de stații hidrografice pentru a detecta tendințele reale ale parametrilor hidrologici, cum ar fi stocurile de apă subterană sau modelele de scurgere.

Înființarea „rețelei regionale de asociații în domeniul apei din valea Lavantului” a evoluat inițial din inițiativa unei singure persoane, care era conștientă de situația locală în ceea ce privește aprovizionarea cu apă. Persoana a fost un expert renumit în domeniul apei, cu legături bune cu factorii de decizie relevanți la nivel guvernamental și politic. Acest angajament personal puternic a fost un factor crucial de succes care a impulsionat proiectul și a permis regiunii să facă față acestor provocări într-un stadiu incipient. Într-o primă etapă, înființarea rețelei a fost controversată și contestată de o parte a populației locale din motive economice. Însă deficitul de apă din ultimii ani a subliniat importanța proiectului și a contribuit la creșterea gradului de acceptare a acestuia. Activitățile de sensibilizare pe termen lung ale municipalităților cu privire la problemele legate de apă și măsurile de economisire a apei au contribuit în mod semnificativ la succesul din regiune.

Un obiectiv principal al măsurilor de adaptare luate a fost crearea unor capacități strategice de rezervă de apă pentru perioadele de deficit pronunțat de apă. Deși acest lucru a implicat dezvoltarea de noi resurse de apă, sunt în vigoare măsuri pentru a evita supraexploatarea nesustenabilă, cum ar fi utilizarea temporară bazată pe cerere a unor surse de apă suplimentare, precum și monitorizarea permanentă a situației echilibrului hidric. În centrul rețelei regionale de asociații de apă se află rațiunea de a gestiona problemele locale de aprovizionare cu apă prin intermediul distribuției regionale, mai degrabă decât prin creșterea cantității globale de extracție a apei. Prin partajarea resurselor comune de apă, se evită reacțiile locale necoordonate și individuale, cum ar fi exploatarea fiecărui mic izvor din cadrul unei municipalități.

În ciuda tuturor activităților desfășurate de rețeaua de asociații de apă, verile extrem de calde și secetoase din trecut (de exemplu, 2003) au arătat în mod clar că există doar o cantitate limitată de apă disponibilă, care nu acoperă în permanență nevoile municipalităților. Rețeaua (împreună cu municipalitățile) caută în prezent noi alternative pentru a îmbunătăți securitatea aprovizionării cu apă în regiune. O opțiune luată în considerare în prezent este extinderea interregională a rețelei de asociații de apă. Conectarea rețelei de alimentare cu apă a mai multor regiuni cu caracteristici climatice și geologice diferite ar putea duce la o mai mare securitate a aprovizionării în perioadele de risc.

Măsurile de adaptare descrise în acest studiu de caz sunt eficace numai pentru gospodăriile care sunt conectate la sistemul public de alimentare cu apă. Cu toate acestea, procentaje diferite de gospodării din locații nefavorabile din zonele municipale depind de alimentarea individuală cu apă prin puțuri private. Din cauza modelelor de așezări foarte dispersate în zonele periferice și a costurilor ridicate pentru sectorul public, conectarea acestor gospodării la rețeaua publică de apă nu este fezabilă. Vulnerabilitatea acestui grup de populație la deficitul de apă continuă să fie ridicată și se preconizează că va crește în viitor.

Măsurile de adaptare luate la nivel regional au reușit până în prezent să garanteze alimentarea cu apă a aproximativ 42 000 de consumatori racordați la sistemul public de alimentare cu apă. Măsurile luate de organismele municipale responsabile cu gestionarea locală a apei din capitala districtului Wolfsberg au asigurat alimentarea cu apă pentru peste 7 000 de gospodării pe termen lung. Accesul continuu la apă potabilă în condițiile schimbărilor climatice este o condiție prealabilă indispensabilă pentru menținerea nivelurilor populației regionale, a bunăstării sociale și a potențialului de dezvoltare regională durabilă.

„Rețeaua regională de asociații în domeniul apei din valea Lavantului” a fost înființată în temeiul Legii federale austriece privind apa din 1959.

În situații de stres hidric ridicat, intră în vigoare măsuri de reglementare ale municipalităților care interzic anumite forme de consum de apă de către cetățeni (umplerea piscinelor, spălarea mașinilor, irigarea grădinilor).

„Rețeaua de asociații acvatice din valea Lavantului” a fost înființată în 1994. În anii următori, au fost finalizate mai multe lucrări de construcție (de exemplu, turnuri de apă, rezervoare de apă, conducte, îndiguirea izvoarelor). Punerea în aplicare a măsurilor suplimentare s-a extins treptat și este încă un proces în curs de desfășurare.

„Rețeaua regională de asociații în domeniul apei din Valea Lavantului” a fost instituționalizată ca organism permanent de gestionare a apei în temeiul legislației federale privind apa. Toate construcțiile și măsurile de infrastructură sunt investiții pe termen lung. Întrucât întreținerea și reînnoirea periodică fac parte din sarcinile obișnuite ale instituțiilor responsabile (rețeaua de asociații regionale și lucrările de apă ale orașului Wolfsberg), acest lucru poate implica un ciclu de viață de 100 de ani și mai mult.

Ulrike Marinelli
Wolfsberger Stadtwerke
Schwabenhofstraße 4
9400 Wolfsberg
Tel.: +43 4352/51300-384
E-Mail: ulrike.marinelli@wolfsberg.at

stadtwerke@wolfsberg.at