5.1 Elaborarea unui plan de acțiune pentru adaptare

5.1 Elaborarea unui plan de acțiune pentru adaptare

Un plan de acțiune pentru adaptare este instrumentul de politică central, cel mai important, stabilit și dovedit pentru punerea în aplicare a adaptării. Acesta stabilește ce trebuie făcut pentru a transforma opțiunile de adaptare prioritare în acțiuni, specificând de către cine și când și abordând nevoile în materie de resurse și alocarea resurselor. Scopul principal al unui plan de acțiune privind adaptarea este de a orienta procesul de punere în aplicare prin furnizarea unei foi de parcurs detaliate pentru punerea în practică a opțiunilor de adaptare.

Documentul planului de acțiune reprezintă rezultatele politice ale etapelor anterioare ale procesului de elaborare a politicilor de adaptare. Prin urmare, aceasta ar trebui să se bazeze în mod ferm pe rezultatele etapelor 1-4 ale ciclului de adaptare. Bazându-se pe strategia de adaptare și concretizând obiectivele generale și direcțiile strategice ale acesteia, planul de acțiune însoțitor prezintă portofoliul de măsuri de adaptare selectate, le descrie în termeni operaționali și într-un mod structurat și prezintă un proces strategic și mecanisme de coordonare pentru punerea în aplicare. În comparație cu cadrul strategic, un plan de acțiune abordează, de obicei, un orizont de timp mai scurt și, prin urmare, face obiectul unor revizuiri mai frecvente. Pe baza planului național de acțiune, nivelurile subnaționale de guvernanță dintr-o țară ar trebui să își elaboreze propriile documente de politică de adaptare, acordând prioritate și operaționalizând măsurile de adaptare în funcție de contextele lor specifice. Instrumentul de sprijin pentru adaptarea urbană oferă orientări corespunzătoare orașelor europene și altor autorități locale. Instrumentul de sprijin pentru adaptarea regională (RAST) a fost dezvoltat pentru a ajuta autoritățile locale și regionale să elaboreze strategii și planuri de adaptare la schimbările climatice.

În conformitate cu caracterul transversal al adaptării la schimbările climatice, vor fi integrate planuri de acțiune pentru adaptare, documente de politică multisectoriale care prezintă acțiuni de adaptare în cadrul și între o gamă largă de sectoare sensibile la schimbările climatice. Pentru a orienta și a facilita integrarea adaptării în domeniile de politică sectoriale relevante, pot fi elaborate planuri sectoriale de adaptare complementare planurilor cuprinzătoare de adaptare.

Se recomandă insistent implicarea părților interesate din sectoarele și nivelurile relevante, implicarea tuturor grupurilor societale, căutarea și stabilirea de acorduri în vederea punerii în aplicare, precum și discutarea planului de acțiune pentru adaptare în cadrul unei consultări publice. Acestea sunt elemente vitale ale guvernanței adaptării și pregătesc terenul pentru o punere în aplicare eficace.

Pentru ca un plan de acțiune de adaptare să fie eficace, este esențial să se obțină aprobarea politică. Strategiile de adaptare și planurile de acțiune pot fi eficace dacă nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, dacă sunt politici fără caracter obligatoriu, dar ancorarea lor în legislație va crea responsabilități statutare și, prin urmare, va aduce beneficii punerii lor în aplicare.

Elaborarea planului de acțiune pentru adaptare

Planul de acțiune privind adaptarea prezintă și descrie opțiunile de adaptare selectate, eventual organizate în domenii de activitate sectoriale și acțiuni transversale sau generice, și prezintă căile de punere în aplicare a acestora. Deși nivelul de detaliere și structura pot varia, acestea ar trebui să conțină, printre altele, următoarele informații, pe cât posibil precizate pentru fiecare acțiune în parte:

• Obiectivele acțiunilor
• Raționalitățile și relevanța acțiunilor
• Etape și căi de punere în aplicare
• Instrumente care oferă puncte de intrare pentru integrare și punere în aplicare
• Rolurile și responsabilitățile actorilor de punere în aplicare, luând în considerare în mod explicit necesitatea coordonării și cooperării între actori la toate nivelurile
• Calendarul punerii în aplicare
• Estimarea resurselor necesare, în termeni de resurse umane, financiare și legate de cunoaștere
• Opțiuni disponibile pentru finanțare și finanțare
• Potențiale conflicte și sinergii
• Indicatori și mecanisme de monitorizare și evaluare a succesului punerii în aplicare
• Dispoziții privind revizuirea acțiunilor
• Nevoile de informații, întrebările deschise în materie de cercetare și modalitățile de eliminare a lacunelor în materie de cunoștințe
• Potențiale bariere în calea acțiunii și factori de facilitare pentru depășirea acestora

Încă de la elaborarea planului de acțiune, se recomandă insistent să se țină seama de necesitatea monitorizării și evaluării progreselor înregistrate în punerea în aplicare și a rezultatelor adaptării. Definirea obiectivelor fiecărei acțiuni într-un mod clar și verificabil și sugestia unor indicatori posibili sprijină măsurarea ulterioară a succesului punerii în aplicare. Fiecare acțiune de adaptare poate avea potențialul de a genera sinergii și conflicte cu alte acțiuni, interese sectoriale sau alte obiective de politică publică și pentru diferite grupuri societale, inclusiv atenuarea schimbărilor climatice și reducerea riscului de dezastre. În cazul în care conflictele și compromisurile sunt ascunse, acest lucru amenință coerența diferitelor politici și poate duce la rezultate neintenționate nesustenabile sau neadaptabile. Prin urmare, pentru a promova sinergiile și a evita efectele antagoniste ale acțiunilor de adaptare, este util să se identifice și să se semnaleze potențialele conflicte și sinergii în documentul de politică, sprijinind astfel integrarea. În funcție de domeniul de aplicare și de nivelul de ambiție al planului de acțiune, grupurile-țintă abordate pot varia și pot fi la fel de largi, variind de la autorități publice de la diferite niveluri, furnizori de infrastructură/servicii, grupuri de interese/ONG-uri, organizații de cercetare și educaționale până la întreprinderi private (inclusiv asigurări și industrie), gestionari de resurse și proprietari de terenuri, gospodării private și societatea civilă în general, inclusiv toate grupurile potențial afectate de plan. În măsura în care este aplicabil, ar putea fi util ca acestea să fie împărțite în actori de punere în aplicare care au responsabilitatea principală pentru o acțiune, parteneri de cooperare și alte părți interesate implicate.

Planificarea căilor de adaptare

Un plan de acțiune pentru adaptare poate fi organizat în parcursuri de adaptare, în care schema de punere în aplicare pentru fiecare opțiune de adaptare constă într-o secvență de măsuri în vederea atingerii unui obiectiv de adaptare predefinit. În acest sens, fiecare etapă de punere în aplicare reprezintă o piatră de temelie care este legată de orizonturile de timp și ia în considerare incertitudinea de-a lungul procesului de punere în aplicare. Căile de adaptare oferă un cadru conceptual pentru o planificare flexibilă a politicilor, permițând un proces iterativ și dinamic de punere în aplicare pentru a face față incertitudinilor, pentru a gestiona schimbările în cadrul sistemelor socioecologice complexe și pentru a limita consecințele nedorite și neadaptative. Căile de adaptare sunt compuse dintr-o secvență de acțiuni posibile care seamănă cu un arbore decizional. De-a lungul timpului, posibile „puncte critice” (de exemplu, evenimente climatice, modificări ale condițiilor-cadru externe) pot declanșa un mecanism de revizuire pentru a verifica dacă linia de acțiune îndeplinește în continuare obiectivul specificat sau nu. Acest lucru poate duce la necesitatea de a trece la o altă cale de punere în aplicare. Atunci când este legată de o monitorizare și o evaluare solidă a punerii în aplicare, această abordare poate contribui la sprijinirea învățării în timp și la creșterea rezilienței sau a capacității de adaptare.

Sursă: Zandvoort et al. (2017): Căi de adaptare în planificarea schimbărilor climatice incerte: Cereri în Portugalia, Republica Cehă și Țările de Jos. Știința și politica în domeniul mediului 78 (2017) 18-26.

Învățarea din bunele exemple de la nivel transnațional, național și subnațional

Strategiile de adaptare și planurile de acțiune ale altor țări europene, precum și cele existente în unele (macro)regiuni transnaționale pot servi drept exemple utile pentru țări sau guverne, la nivel teritorial subnațional, în elaborarea propriilor documente de planificare a adaptării. Cel mai bine este să evaluați și să comparați documente din mai multe țări, să învățați din cele mai bune practici și să le aplicați într-un mod personalizat. Structurile și rețelele de cooperare transnațională, cum ar fi regiunile europene de cooperare transnațională, strategiile macroregionale și convențiile internaționale, pot sprijini în mare măsură schimbul de cunoștințe și învățarea reciprocă a experiențelor între țări și regiuni. Crearea de rețele transnaționale poate contribui, de asemenea, la o mai bună aliniere a procesului de elaborare a politicilor de adaptare la nivelul UE, la nivel transnațional și la nivel național și la luarea în considerare a aspectelor legate de adaptarea transfrontalieră în documentele de politică privind adaptarea.

Mai multe studii de caz Climate-ADAPT, filtrate în funcție de nivelurile de guvernanță și de măsurile-cheie de tip din catalogul de resurse Climate-ADAPT, raportează cu privire la abordările de guvernanță de ultimă generație în materie de planificare și punere în aplicare a adaptării la diferite niveluri de guvernanță.

Resurse suplimentare

• Profiluri de țară
• Regiunile transnaționale ale UE
• Cartografierea guvernanței adaptării la schimbările climatice în spațiul alpin
• Politicile de adaptare și baza de cunoștințe în regiunile transnaționale din Europa
• Justificarea, abordarea și valoarea adăugată a tipului-cheie de măsuri pentru adaptarea la schimbările climatice
• Manual DIY privind implicarea părților interesate și a cetățenilor în adaptarea la schimbările climatice: Instrumente, bune practici și experiențe
• Utilizarea măsurilor-cheie de tip pentru raportarea acțiunilor de adaptare la schimbările climatice în țările membre ale SEE