Porți împotriva valurilor de furtună și bariere împotriva inundațiilor

Din cauza complexității soluțiilor de inginerie, a costurilor semnificative de construcție și întreținere și a posibilelor impacturi preconizate asupra mediului,măsurile de protecțieîmpotriva barierelor legate de valurile de furtună necesită o participare largă și prelungită a părților interesate și a publicului. În plus, aceste structuri necesită, în general, o procedură de evaluare a impactului asupra mediului care, în conformitate cuDirectiva EIM a UE, trebuie să asigure dreptul de acces la informații și de participare la procesul decizional în materie de mediu. În mod similar,Directiva UE privind inundațiileși Directiva-cadru aUE privind apa stabilesc procese de participare a publicului care se pot referi și la aceste proiecte. 

Fazade construcție necesită o consultanță considerabilă din partea inginerilor, a comunităților locale, a ONG-urilor, a autorităților locale și a reprezentanților sectoarelor politice care pot fi afectate de măsură (de exemplu, pescuitul, transportul maritim, turismul etc.). Este nevoie de un sprijin politic puternic și de un consens public larg, precum și de o viziune pe termen lung, pentru a asigura succesul punerii în aplicare a unor astfel de măsuri complexe. 

Porțile împotriva valurilor defurtună și barierele împotriva inundațiilor oferă un grad ridicat de protecție a zonelor de coastă joase, oferind o barieră fizică împotriva inundațiilor. În special, acestea sunt utilizate pentru a proteja zonele costiere urbane și de infrastructură extrem de vulnerabile și prețioase. Porțile și barierele existente (Țările de Jos, Regatul Unit, Veneția, Sankt-Petersburg) au oferit eficacitate împotriva valurilor de furtună. Utilizarea barierelor mobile, în locul structurilor fixe, permite căilor navigabile să rămână deschise în condiții normale. Acestea permit limitarea impactului (de mediu, social, economic) legat de o închidere permanentă. Exemple de succes ale barierelor mobile din lume sunt împărtășite prin intermediul I-Storms, rețeaua internațională pentru bariere împotriva valurilor de furtună. Scopul său este de a facilita schimbul de cunoștințe și colaborarea dintre planificatorii de bariere și operatorii care se confruntă cu provocări similare. 

Un factor-cheie de limitare a porților de furtună este costul ridicat de capital și de întreținere, deoarece sunt necesare investiții semnificative pentru a construi aceste structuri și pentru a le menține în permanență. Impactul unor astfel de măsuri asupra mediului este un alt aspect esențial care trebuie luat în considerare. Construcția barierelor mobile poate provoca modificări majore ale mediilor naturale, iar impactul aferent asupra mediului trebuie evaluat în mod corespunzător și redus la minimum în faza de proiectare. Dacă sunt exploatate prea frecvent, porțile mobile și barierele împotriva inundațiilor pot limita schimbul de apă în habitatele din estuare și lagune. 

O altă problemă importantă este măsura în care aceste bariere vor rămâne viabile în fața viitoarelor schimbări climatice și a creșterii nivelului mării. În cazul Londrei, se așteaptă ca bariera Tamisa să continue să protejeze orașul la standardul său actual până în 2070. Planul2100 al estuarului Tamiseia fost conceput pentru a fi adaptabil la diferitele rate de creștere a nivelului mării și la schimbările care afectează estuarul. Planul identifică diferite opțiuni pentru îmbunătățirea sau înlocuirea barierei de la Tamisa. Revizuirea și actualizarea completă a planului sunt programate la fiecare 10 ani. 

Alți factori limitativi sunt legați de capacitatea sistemelor de prognoză de a anticipa din timp, într-un mod fiabil, evenimentul de inundare, permițând astfel activarea procedurilor de închidere la timp a porților. Timpul necesar pentru eliminarea barierelor poate varia atât în funcție de aspectele tehnice specifice, cât și de problemele complexe de gestionare din întreaga zonă. Aceasta poate implica întreruperea navigației, a serviciilor portuare și a altor activități. Investițiile continue în cercetare și inovare tehnologică sunt esențiale pentru a îmbunătăți fiabilitatea și precizia sistemelor de prognoză și utilizarea acestora în condiții operaționale. 

În cele din urmă, defecțiunea tehnică a sistemului (de exemplu, o barieră care nu se închide în mod corespunzător) poate fi percepută ca un risc major de către public. Acceptarea activității de către public și părțile interesate poate fi încurajată printr-o transparență generală a procesului decizional. , implicarea adecvată a părților interesate, consultarea publică și atelierele informative sunt mijloace dovedite pentru stabilirea unor procese transparente. 

Porțile împotriva valurilor defurtună și barierele împotriva inundațiilor oferă un grad ridicat de protecție pentru așezările urbane și infrastructură împotriva valurilor de furtună dinspre mare și a inundațiilor aferente. În comparație cu porțile fixe, acest tip de infrastructură oferă o soluție mai flexibilă. Aceasta permite deschiderea căilor navigabile în condiții normale pentru schimbul natural de apă și circulația speciilor acvatice, precum și pentru activități umane, cum ar fi transportul maritim și pescuitul. 

Sunt necesare costurimari de capital și de întreținere pentru proiectarea, construirea și întreținerea porților de furtună și a barierelor împotriva inundațiilor. De asemenea, trebuie asigurate investiții în monitorizarea parametrilor hidrologici, în prognozele de inundații și în sistemele de avertizare, pentru a îmbunătăți robustețea și precizia informațiilor necesare pentru activarea rapidă a sistemului. 

Construcția barierei din Tamisa a costat 535 de milioane GBP în 1982 (aproximativ 1,7 miliarde GBP sau 2,5 miliarde EUR în 2007), potrivit Agenției de Mediu din Regatul Unit. Costurile operaționale sunt de aproximativ 8 milioane GBP pe an (aproximativ 9,5 milioane EUR la prețurile din 2013). Construireasistemului Mose (inclusiv patru bariere mobile la intrarea în laguna Veneția) a costat 5,49 miliarde de euro, potrivit estimărilor oficiale. Estimarea include, de asemenea, două activități suplimentare, și anume: recalificarea instalațiilor Arsenalului de la Veneția pentru întreținerea și exploatarea sistemului MOSE și lucrările de recalificare necesare pentru îmbunătățirea integrării barierelor mobile în mediul lagunar. 

DirectivaUE privind inundațiile oferă un cadru juridic pentru acțiunile în caz de inundații și pentru apărare. Ca sisteme majore de infrastructură, este probabil ca porțile împotriva valurilor de furtunăși barierele împotriva inundațiilor să facă parte dinplanul de protecție împotriva inundațiilorprevăzut de directivă, care face obiectulunei evaluări strategice de mediu (Directiva SEA). Pe măsură cecostalulfuncționează, porțile împotriva valurilor de furtună și barierele împotriva inundațiilor se încadrează în anexa II la E Evaluarea impactului asupramediului: Statele membre decid dacă proiectele din anexa II ar trebui să facă obiectul unei proceduri EIM, fie de la caz la caz, fie în ceea ce privește pragurile și criteriile. 

Construcția acestor soluții inginerești complexe și adesea la scară largă este un proces îndelungat, care trebuie precedat de faze detaliate de modelare,evaluare și proiectare. În mod normal, durează maimult de 15 ani. 

Porțile împotriva valurilor defurtună și barierele împotriva inundațiilor au o speranță de viață lungă (mai mult de 50 de ani). Întreținerea continuă este necesară pentru a asigura întreaga durată de viață a acestora și funcționarea corespunzătoare, fără riscuri. Monitorizarea efectelor potențiale asupra mediului este, de asemenea, esențială.