Adaptarea la schimbările climatice într-o pădure periurbană de fag cu un număr mare de vizitatori - Pădurea Soniană, Belgia

Pădurea ionică este o pădure periurbană situată în inima Belgiei, în Brabantul dens populat. Aceasta este afectată de presiuni recreative intense, de poluarea aerului și a apei și de efectele schimbărilor climatice care amenință echilibrul ecologic al pădurii.

Chiar și înainte de pandemia de COVID-19, în părțile periurbane ale pădurilor au fost înregistrate peste 10 000 de vizite pe hectar,pe an și pe hectar ( Colson V. et al, Doidi L., 2012). Acest lucru arată presiunea recreativă uriașă și potențialul impact negativ asupra ecosistemului forestier și a habitatelor sensibile.

Aceste efecte sunt agravate de faptul că Pădurea Ionică nu este conectată la nicio altă pădure și este fragmentată în patru bucăți de infrastructură, împiedicând deturnarea speciilor și amestecarea genetică. Reconectarea pădurii pe plan intern și extern cu alte zone naturale și păduri și relicve forestiere foarte apreciate este esențială. În aceste circumstanțe externe, menținerea peisajelor emblematice care îmbunătățesc starea de conservare a habitatelor și a speciilor Natura 2000 reprezintă o provocare.

În plus, schimbările climatice reprezintă una dintre principalele probleme cu care se confruntă administratorii pădurilor din regiunea Mării Ionice. Se preconizează că temperatura medie anuală va crește în toate scenariile (Portalulclimatic pentru Flandra). De asemenea, se preconizează că valurile de căldură recurente și mai lungi vor deveni mai frecvente. Până în anul 2100, nu vor exista precipitații în regiunea de coastă a Belgiei timp de aproximativ 237 de zile, ceea ce contrastează în mare măsură cu cele 173 de zile secetoase măsurate în 2018 (Portalulclimatic pentru Flandra). În plus, se preconizează că apariția unor evenimente extreme, cum ar fi inundațiile, va crește și poate fi deja observată (Portalulde coastă belgian). 

Pădurea Ionică este deosebit de vulnerabilă la schimbările climatice din cauza compoziției sale, în principal, de fag. Perioadele de primăvară și de vară mai lungi și mai uscate reprezintă o provocare pentru fag din cauza sistemului lor radicular puțin adânc. Evenimentele extreme ar putea avea un impact puternic asupra acestor populații de arbori, deoarece acestea nu sunt bine adaptate la secetă extremă, la fenomene de căldură sau la inundații. Introducerea altor specii de arbori, mai adaptate climei, în Pădurea Soniană este complexă. Dominația fagului iubitor de umbră înlocuiește în mod constant alte specii de copaci care preferă mai multă lumină și face dificilă stabilirea unor specii mai dependente de lumină (stejar sesibil, var mic de frunze). Fagul este dominant în cele mai multe părți ale pădurii, mai ales acum că această specie se regenerează abundent. De fapt, de la începutul secolului al XXI-lea, anii foarte buni de însămânțare a fagului (denumiți și „ani de catarg”) au devenit din ce în ce mai frecvenți.  Menținerea sau obținerea unei calități ridicate a habitatelor forestiere în conformitate cu cerințele Natura 2000 ale UE necesită un stil de gestionare adaptiv, în conformitate cu diversele condiții ale zonei.

Planurile de gestionare ale celor trei regiuni administrative acoperite de Pădurea Ionică iau în considerare schimbările climatice. Acestea includ următoarele linii principale de acțiune, care sunt toate strâns legate între ele.

• Îmbunătățirea și sporirea valorii naturii și a stării de conservare a habitatelor și a speciilor protejate în cadrul rețelei Natura 2000 a UE. Principalele obiective sunt: defragmentarea pădurilor (reconectarea parcelelor separate de pădure și a altor spații verzi pentru conectivitate ecologică); creșterea diversității speciilor de arbori și a variației genetice; îmbunătățirea structurii pădurilor; lăsând mai mult lemn și copaci morți (ca habitat pentru insecte, ciuperci, păsări și multe alte organisme) și acordând atenție faunei și florei specifice; precum și creșterea rezistenței individuale a arborilor și a rezilienței la stresul abiotic și biotic (rărirea masivă pentru a oferi arborilor un spațiu de creștere mai mare și o suprafață de sol accesibilă).
• Creșterea rezistenței pădurii la efectele preconizate ale schimbărilor climatice, cum ar fi secetele extreme din primăvară, iernile foarte umede, furtunile puternice și furtunile.
• Găsirea unui echilibru durabil între recreere, protecția biodiversității și recoltarea lemnului. Creșterea gradului de conștientizare cu privire la pădure prin îmbunătățirea comunicării dintre administratori și public, reconectarea cetățenilor cu natura și crearea unei societăți reziliente la schimbările climatice.
• Păstrarea calităților peisajului și a patrimoniului său cultural și de mediu.
  

Două grupuri principale de soluții sunt puse în aplicare în pădurea din Sonian. Prima include mai multe acțiuni pentru o gestionare a pădurilor adaptată la schimbările climatice, iar a doua include măsuri de reconectare a cetățenilor cu natura, creând o societate favorabilă incluziunii naturii și rezilientă la schimbările climatice.

Gestionarea adaptată la schimbările climatice a pădurilor

Pentru a atinge obiectivele enumerate mai sus, sunt puse în aplicare măsuri de silvicultură la scară mică și de acoperire forestieră continuă pentru a proteja situl și pentru a îndeplini cerințele Natura 2000. În acest fel, caracteristicile tipice ale peisajului, cum ar fi catedrala de fag, sunt parțial conservate. Spațiile deschise, corpurile de apă și marginile pădurii (zone deosebit de sensibile și valoroase) primesc din ce în ce mai multă atenție.

Amestecarea speciilor de arbori se face prin plantarea de specii rare (indigene) și mai rezistente pentru a spori reziliența. Stejarul sesile este plantat împreună cu alte specii rare de arbori, cum ar fi carpenul și teiul cu frunze mici. Acest lucru oferă stejarilor sesile oportunități de regenerare spontană, cu o concurență mai mică pentru lumina soarelui. Regenerarea naturală a speciilor indigene de arbori asigură regenerarea pădurii. Aceste acțiuni imită natura și direcționează sau ghidează dinamica naturală. De asemenea, reducerea procentului de fag ajută speciile cele mai reziliente să se stabilească și sprijină pădurea să se adapteze la amenințările climatice. Acest lucru asigură faptul că pădurea este nu numai mai puțin predispusă la boli și mai puțin expusă riscurilor de furtuni severe, ci și mai bine echipată pentru a rezista altor efecte ale schimbărilor climatice.

Pe lângă amestecarea speciilor de arbori pentru regenerarea pădurilor, se efectuează în mod continuu și alte acțiuni de gestionare:

Tăiere la ras: tăierea rasă nu mai este practicată urmând o abordare mai naturală a gestionării pădurilor, fără a perturba pădurea. Recoltarea arborilor printr-un sistem de selecție cu un singur arbore poate fi o adevărată provocare pentru amestecarea speciilor de arbori într-o pădure dominată de fag. În loc de plantarea în deschideri mari create prin defrișări, regenerarea la scară mică este practicată prin crearea de deschideri mici în care condițiile de lumină sunt optime pentru o specie de copaci nou introdusă. Această tehnică alternativă permite menținerea unui microclimat favorabil datorită acoperirii continue și împiedică dezvoltarea proliferată a vegetației competitive, cum ar fi mărăcinii și ferigile.   Tehnicile adaptate de recoltare a lemnului (recoltarea cu cai) sunt utilizate pentru a reduce la minimum sau a evita perturbarea solului, de exemplu, sunt alocate benzi de derapare specifice pentru recoltarea lemnului sau sunt eliminate în cazul în care se aplică alte tehnici pentru a preveni perturbarea pădurii cu instrumente de gestionare.

Gestionarea biomasei lemnoase moarte: pentru a crește cantitatea de biomasă lemnoasă moartă (un habitat important pentru multe specii), o gestionare activă a lemnului mort este pusă în aplicare la nivel local prin lăsarea arborilor suflați de vânt în pădure. Când copacii mari sunt vânduți, antreprenorul trebuie să lase coroanele copacilor tăiați în întregime în pădure. Atunci când arborii sunt tăiați în habitate sensibile (de exemplu, văi), arborii tăiați sunt lăsați în arborete fără a tăia lemnul. Pentru arborii recoltați cu diametrul mai mare de 80 cm la înălțimea pieptului, fiecare bucată de lemn de peste 16 m este lăsată în pădure.

Îmbunătățirea conectivității ecologice: îmbunătățirea migrației și a conservării speciilor în cadrul pădurilor este asigurată prin scoaterea din circuitul forestier a unor părți ale pădurii pentru a crea o rețea internă de arbori bătrâni și insule de lemn mort. Una dintre acțiunile de reconectare internă a pădurilor a fost realizată prin construirea unui pod ecologic și prin împrejmuirea căilor ferate și a autostrăzilor pentru a evita accidentele rutiere cu animale sălbatice. Aceasta a fost o acțiune din cadrul proiectului LIFE+ OZON (2013-2018). În 2012, a fost construit un „pod ecologic” peste principala cale ferată care leagă Bruxelles de Namur. Construcția unui alt pod ecologic peste un drum foarte frecventat este planificată pentru a reconecta cele două zone de bază ale sitului Patrimoniului Mondial UNESCO Grippensdelle. Reconectarea și extinderea siturilor mici din patrimoniul mondial UNESCO ale pădurii din Sonia la un minim de 50 ha face parte, de asemenea, din conceptul de gestionare și va contribui, în esență, la crearea unui ecosistem natural de pădure de fag autonom.  .

Gestionarea apei: retenția apei este un subiect important pentru conservarea unor specii precum salamandra de foc și peștele.  Se creează mici baraje naturale cu bușteni de lemn sau mici iazuri artificiale pentru a încetini drenarea apei. Reținerea apei în sol este esențială pentru atenuarea impactului evenimentelor de secetă în creștere. În plus, se studiază și se va pune în aplicare în curând redirecționarea sau prevenirea pătrunderii apelor poluate în pădure.

În plus, în toate părțile pădurilor, gestionarea activă a animalelor și a speciilor de plante invazive se practică prin îndepărtarea sau cosirea manuală. În cele din urmă, anumite părți ale pădurii nu mai sunt gestionate în mod intenționat sau sunt gestionate mai puțin intensiv, pentru a crea mai multe oportunități de dezvoltare a proceselor naturale spontane.

Punerea în aplicare a acestor soluții se face împreună cu monitorizarea, pentru a studia dacă pădurile din Sonian se vor putea adapta, precum și schimbările climatice prin regenerare (semi)-naturală și reducerea fagului. Pentru a monitoriza succesul strategiei de gestionare, toți arborii sunt cartografiați și măsurați în pădurea din Sonian. Habitatul asigurat de arbori este documentat și, ori de câte ori este fezabil, se înregistrează biodiversitatea faunei sălbatice și a animalelor sau a plantelor și se efectuează o raportare specifică a biodiversității.  O atenție deosebită este acordată monitorizării arborilor foarte mari (VLT). Pădurea din Sonian conține peste 400 ha de arborete de fag vechi (peste 200 de ani) și peste 25 000 sunt VLT, în principal fag (Vandekerkhove et al., 2011). Prin urmare, acesta poate fi considerat unul dintre cele mai importante puncte fierbinți pentru VLT din Europa de Nord-Vest.  Administratorii de păduri se angajează să mențină numărul total de VLT, ceea ce înseamnă că, în cazul în care un copac cade, alți copaci mai mici vor avea șansa de a se dezvolta în VLT (Vandekerkhove et al., K. 2018).

Reconectarea cetățenilor cu natura, crearea unei societăți favorabile incluziunii naturii și reziliente la schimbările climatice

Sensibilizarea cu privire la valoarea de mediu a pădurii este unul dintre principalele obiective de atenuare a presiunii exercitate de activitățile recreative. Proiectul Life Prognoses, finanțat de UE, lucrează la păduri vechi și la standarde (Vandekerkhove et al, 2022). Fundația Pădurea Ionică îmbunătățește comunicarea interregională și sensibilizarea publicului prin organizarea mai multor acțiuni, cum ar fi Ziua Pădurii Ionice, Ziua Mondială a Pădurilor, programe de consolidare a echipei care invită toate părțile interesate posibile să ofere contribuții și feedback. Sunt organizate inițiative interregionale cu voluntari pentru a comunica publicului strategiile de gestionare a pădurilor și necesitatea de a reduce presiunile turismului asupra pădurii.

Pentru a proteja miezul pădurii și a atenua efectele negative asupra naturii, presiunea recreativă este direcționată prin porțile de intrare de la periferia pădurii. Aici vizitatorii sunt întâmpinați aproape de transportul public și ghidați să rămână la 500 m de porțile de intrare. Aceste porți sunt marcate cu sistemul silvic sionian și delimitate pentru a sensibiliza vizitatorii cu privire la faptul că potecile fac parte dintr-o singură pădure interconectată (deși răspândită în cele trei regiuni belgiene diferite). Panourile informative sunt prezente doar pe aceste porți de intrare și nu în părțile interioare ale pădurii. Mâncarea și cazarea și alte infrastructuri care întâmpină vizitatorii sunt concentrate aici.

Cele trei regiuni administrative acoperite de Pădurea Soniană (Flandra, Bruxelles-Capitală, Valonia) colaborează pentru a proteja pădurea. Administratorii regionali ai pădurii au lucrat împreună la o viziune comună și interregională pe termen lung pentru pădure. Cele trei regiuni au contribuit la crearea unei fundații interregionale, care este Fundația Pădurea Ionică, înființată în 2019.

Pentru a sprijini inițiativele care contribuie la conservarea funcționării ecosistemului pădurii și a faunei și florei sale vulnerabile, fundația se bazează pe sprijinul publicului. Vizitatorii trebuie să fie mai conștienți de zonele cele mai vulnerabile ale pădurii, care necesită o atenție și un respect specific.  „Utilizatorii” pădurii din Sonia sunt un grup divers, compus din rezidenți, pietoni, cicliști și cicliști montani, călăreți, alergători, familii cu copii, proprietari de câini, iubitori ai naturii, școli, organizații de tineret etc. În sarcina sa de comunicare, fundația trebuie să abordeze diferitele limbi utilizate de diferiți utilizatori (limba flamandă, limba franceză și limba germană) și mediul lor cultural diferit, deoarece pădurea din Sonia acoperă trei regiuni. Se preconizează că aceste acțiuni vor reduce stresul cauzat de utilizarea intensivă în scopuri recreative a pădurilor, făcând acest ecosistem mai rezilient la schimbările climatice.

Implicarea următoarelor categorii diferite de părți interesate este, de asemenea, esențială: autoritățile publice, administratorii pădurilor, administrațiile responsabile cu drumurile, apa, dezvoltarea urbană, precum și cele unsprezece municipalități vizate de pădure. În plus, alte părți interesate care își desfășoară activitatea în Pădurea Ionică și în jurul acesteia sunt asociațiile de conservare a naturii, asociațiile de ghizi, asociațiile sportive, partenerii din domeniul turismului și mișcările de tineret.

Factori de limitare

Principalii factori limitativi sunt legați de: (i) resursele financiare limitate și (ii) normele care se aplică diferitelor suprafețe ale acelorași păduri. În ceea ce privește primul punct, personalul și resursele sunt în urmă față de cantitatea de gestionare fizică care trebuie realizată în pădure. Într-adevăr, pădurea se schimbă mai repede decât poate urma gestionarea pentru a combate efectele schimbărilor climatice sau pentru a spori reziliența la schimbările climatice. În ceea ce privește al doilea punct, în cele trei regiuni diferite ale pădurii se aplică reglementări și strategii de gestionare a utilizării terenurilor diferite, ceea ce face ca conservarea pădurilor să fie deosebit de dificilă. Sunt în curs modificări legislative pentru a asigura același nivel de protecție în întreaga pădure.

În plus, comunicarea eficientă reprezintă o provocare suplimentară. Este dificil ca vizitatorii să conștientizeze care sunt cele mai vulnerabile părți ale pădurii și care sunt zonele bine stabilite (mai puțin vulnerabile). Limba reprezintă o altă barieră, deoarece se vorbesc limbi diferite în cele trei regiuni acoperite de pădurea sioniană.

Factori de succes

Schimbările climatice pot reduce uneori timpul necesar administratorilor de păduri pentru a rezolva o problemă de regenerare. Regenerarea naturală poate fi accelerată de schimbările climatice pentru anumite specii care prosperă la temperaturi mai ridicate, cum ar fi teiul cu frunze mici Tilia cordata sau cireșulsălbatic ( Prunus avium).

Din 2005, regenerarea naturală abundentă a fagului a avut succes în întreaga pădure, ceea ce contribuie la crearea unui microclimat favorabil și la creșterea rezistenței pădurilor la schimbările climatice. Se preconizează o reziliență globală sporită la schimbările climatice ca urmare a gestionării adaptabile a pădurii, chiar și în cazul daunelor provocate de furtuni. Introducerea unor specii indigene rare cu o bază genetică largă este esențială, iar această acțiune ar putea asigura prezența surselor de semințe pentru viitor, chiar și fără intervenția umană.

Recolta de lemn din pădurea Sonian oferă un venit mic de aproximativ 10.000m3/an, cu beneficii anuale de cel puțin ~600.000 euro. Întreținerea anuală a infrastructurii (în interiorul pădurii) este calculată la o rată de aproximativ 1.000.000 de euro pe an. Costurile anuale de plantare sunt calculate la aproximativ 80 000 EUR/an. Finanțarea acestor costuri provine din diferitele provincii acoperite de pădurea din Sonia și de proiecte finanțate de UE (programul Eu LIFE).

Beneficiile asociate măsurilor de gestionare a pădurilor au fost deja observate. În special în siturile protejate ale UNESCO („Proprietate transnațională în serie: Pădurile antice și primare de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei”)biodiversitatea este înfloritoare, iar retenția de apă creată de barajele și bazinele naturale atenuează efectele eroziunii solului și ale drenării cauzate de creșterea precipitațiilor și a furtunilor. Diversitatea crescută a arborilor (în ceea ce privește vârsta și speciile) contribuie la reglarea productivității pădurilor în perioadele de secetă sau de stres termic. De asemenea, protejează pădurea de boli și de stresul dăunătorilor, care sunt mai frecvente în ultimii ani din cauza schimbărilor climatice.

Ca urmare a acțiunilor de gestionare, pădurea devine treptat mixtă și stratificată, o serie de căi împădurite fiind reînnoite. În partea de pădure inclusă în situl UNESCO, cantitatea de lemn mort a crescut de la 28 la 116 m3/ha în perioada 1986-2001 și s-a stabilizat la aproximativ 109 m3/ha în 2011. Aceste valori sunt apropiate de ceea ce s-a găsit în pădurile naturale de fag. În ciuda schimbărilor climatice și a efectului preconizat asupra pădurilor de fag, pădurea pare să prospere în continuare. Peste 1 000 de specii de ciuperci, dintre care au fost identificate 200 de specii de lemn mort, precum și peste 300 de specii de gândaci de lemn mort (Vandekerkhove et al., 2019). Gestionarea lemnului mort este, de asemenea, practicată și monitorizată în mod activ în zonele din afara desemnărilor UNESCO și s-a raportat că a crescut până la 21 m^3/ha(și continuă să crească). Acesta oferă o suprafață de habitat în creștere pentru multe insecte, ciuperci și, prin urmare, păsări și alte aspecte ale biodiversității forestiere (inventar forestier permanent, 2020). În cea mai veche rezervație forestieră, Joseph Zwaenpoel, au fost înregistrate schimbări spectaculoase, cum ar fi creșteri majore ale lemnului mort și a biodiversității dependente de lemnul mort.

Întreaga pădure din Sonia este protejată de legislația belgiană din 1959 ca rezervație naturală; și protejat ca sit Natura 2000 al UE în cele trei regiuni. Trei entități de conducere diferite sunt responsabile de gestionarea pădurilor. Întrucât pădurea este împărțită în trei regiuni, există legislații diferite în cele trei regiuni (a se vedea succesul și factorii limitativi). Normele și alte aspecte juridice din regiunea flamandă sunt menționate în „Codul naturii și al pădurilor”. Legislația valonă are un cod de conduită similar privind pădurile și silvicultura, publicat în septembrie 2008. Legislația de la Bruxelles depinde, în majoritatea aspectelor, încă de „Codulsilvic”care datează din 1854. O revizuire și o adaptare a acestui cod sunt în curs de desfășurare.

Perioada de punere în aplicare a diferitelor planuri de gestionare este de 24 de ani. Planul de gestionare a sitului pentru regiunea flamandă a fost adoptat în 2013, planul de gestionare pentru partea valonă a sitului în 2016 și un plan de gestionare pentru partea Bruxelles a fost adoptat în 2019.

Gestionarea adaptivă este pusă în aplicare în proporție de aproximativ 0,5 % pe an în conversia arboretelor de fag prin plantarea altor specii (aproximativ 20 ha pe an).

Se preconizează că punerea în aplicare a acestor planuri de gestionare a pădurilor adaptabile la schimbările climatice va dura mai multe generații.

Frederik VAES
Head of Department of Environment Brusselsl
Havenlaan 86C/3000 B-1000 Brussel
fvaes@leefmilieu.brussels

Estimation de la fréquentation récréative de la forêt de Soignes (în limba engleză). -Colson, V., Braun, M., Doïdi, L. -2012

Etudes de l’adéquation des essences aux stations forestières de la forêt de Soignes (Zone bruxelloise) dans le contexte du changement climatique.- Daise, J., Claessens, H., Rondeux, J. - 2009

La forêt de Soignes (în engleză). Connaissances nouvelles pour un patrimoine d’avenir. Capitolul 20: La forêt de Soignes, site unique pour les sciences de la terre et l’archélogie.- Langohr R., 2009 p. 195.

Vandekerkhove, K., Vanhellemont, M., Vrńka, T., Meyer, P., Tabaku, V., Thomaes, A., Leyman, A., De Keersmaeker, L., Verheyen, K., 2018a. Copaci foarte mari într-o pădure de fag secular de câmpie (Fagus sylvatica L.): Densitatea, dimensiunea, creșterea și modelele spațiale în comparație cu siturile de referință din Europa. Forest Ecology and Management (Ecologie și gestionare forestieră) 417, 1-17.

Synthèse 2020 de l’inventaire forestier de la Forêt de Soignes Bruxelloise- BE- 2020.