Reziliență justă

Urban

Mesaje-cheie

• De la nivel local la nivel mondial, persoanele și comunitățile cele mai vulnerabile sunt cele mai expuse riscului de a fi afectate de schimbările climatice, au cea mai mică capacitate de adaptare și sunt cel mai puțin susceptibile de a fi auzite, recunoscute și de a beneficia de pe urma acțiunilor de adaptare. Strategiile de reziliență echitabilă recunosc distribuția inegală a impactului schimbărilor climatice asupra oamenilor și locurilor, condițiile prealabile inegale și capacitățile (sociale, economice, politice, legate de sănătate etc.) de a se adapta și de a participa la beneficiile oferite de acțiunile de adaptare.
• Conceptul de „a nu lăsa pe nimeni în urmă” este un element-cheie în politicile recente și viitoare ale UE legate de adaptarea la schimbările climatice, inclusiv în pachetul de politici al Pactului verde european și în misiunea UE privind adaptarea la schimbările climatice. Noua strategie a UE privind adaptarea, în special, a pus accentul în mod explicit pe reziliența justă.
• Asigurarea faptului că nimeni nu este lăsat în urmă necesită o concentrare asupra aspectelor legate de echitate în toate etapele planificării, punerii în aplicare și monitorizării adaptării, precum și la toate nivelurile de guvernanță. O implicare semnificativă a grupurilor vulnerabile în aceste procese este, de asemenea, esențială.

Reziliența justă - depășirea inegalităților în ceea ce privește riscurile climatice și măsurile de adaptare

Persoanele și sistemele cele mai vulnerabile - din cauza vârstei, a sănătății, a locului de reședință sau a statutului lor socioeconomic - sunt cele mai expuse riscului de impact al schimbărilor climatice, au cea mai mică capacitate de adaptare și sunt cel mai puțin susceptibile de a fi auzite, recunoscute și de a beneficia de pe urma acțiunilor de adaptare. Acțiunile de adaptare au capacitatea de a remedia unele dintre aceste inegalități, dar riscă, de asemenea, să exacerbeze lacunele deja existente.

Conceptul de „a nu lăsa pe nimeni în urmă” în ceea ce privește schimbările climatice, denumit și „justiție în adaptare” sau „reziliență echitabilă”, trebuie, prin urmare, să fie luat în considerare în mod corespunzător în punerea în aplicare a adaptării juste, transformatoare și pe termen lung la schimbările climatice, pentru a evita practicile neadaptative, redistribuirea riscurilor sau consolidarea inegalităților existente și pentru a evita crearea de „câștigători” și „perdanți” (CTE,2021). În special, acest lucru implică:

• Reducerea sarcinii inegale a riscurilor climatice – Anumite grupuri și regiuni sunt afectate în mod disproporționat de schimbările climatice din cauza expunerii inegale la schimbările climatice, a vulnerabilităților preexistente, a capacităților economice și politice diferite, precum și a accesului diferit la servicii și infrastructuri publice (cum ar fi locuințe adecvate care să protejeze împotriva inundațiilor și a temperaturilor extreme). Un raport al AEM oferă informații suplimentare privind inegalitățile în ceea ce privește vulnerabilitatea și expunerea la pericolele climatice.
• Asigurarea echității în distribuirea beneficiilor (și a sarcinilor) adaptării – Măsurile și politicile de adaptare nu aduc neapărat beneficii tuturor în aceeași măsură și, în unele cazuri, pot duce chiar la „adaptare defectuoasă”. De exemplu, investițiile în adaptare (de exemplu, zonele verzi, asigurarea împotriva inundațiilor, măsurile locale de economisire a apei sau de răcire) care nu asigură accesibilitatea din punct de vedere financiar pot exclude gospodăriile cu venituri mici.

Asigurarea faptului că nimeni nu este lăsat în urmă necesită, prin urmare, un accent pe aspectele legate de justiție în toate etapele ciclului de elaborare a politicilor de adaptare, precum și o implicare semnificativă a grupurilor afectate și vulnerabile în procesele decizionale.

Cadrul de politică

Se recunoaște din ce în ce mai mult necesitatea de a „nu lăsa pe nimeni în urmă” în toate sectoarele de politică ale UE, nu în ultimul rând în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice. Reziliența echitabilă este esențială atât pentru Agenda 2030 a ONU, cât și pentru noua Strategie a UE privind adaptarea, care pune în aplicare Legea europeană a climei. Strategia subliniază importanța obținerii rezilienței într-un mod just și echitabil și a conceperii unor măsuri de adaptare care să țină seama de aspectele sociale, inclusiv de dimensiunile internaționale ale riscului climatic și ale adaptării. Acesta angajează Uniunea Europeană să sprijine tranziția justă printr-o serie de politici și scheme de finanțare, precum și prin asigurarea respectării legislației existente în domeniul social și al ocupării forței de muncă.

Pactul verde european pune accentul pe „tranziția justă” către o societate fără emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050, recunoscând că trebuie abordată sarcina disproporționată asupra anumitor țări și grupuri de populație. Acțiunea din cadrul Pactului verde european, cum ar fi pachetul FIT for 55, va fi ghidată de Pilonul european al drepturilor sociale, pentru a echilibra politicile economice și de mediu cu cele sociale.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Deși termenul „reziliență justă” este relativ nou în peisajul politicii climatice, există deja un domeniu consacrat de cercetare privind implicațiile sociale ale schimbărilor climatice, iar recent baza de cunoștințe la nivel mondial și european este în creștere.

Mai multe rapoarte abordează în mod specific acest subiect, atât la nivel mondial, cât și la nivelul UE. Al 5-lea raport de evaluare al IPCC (AR5)  a recunoscut deja distribuția inegală a riscurilor climatice în diferite sectoare, iar cel mai recent al 6-lea raport de evaluare al IPCC (AR6) subliniază faptul că justiția este o calitate esențială a adaptării la schimbările climatice la toate nivelurile de guvernanță. În special, contribuția Grupului de lucru II la AR6 identifică principiile justiției care ar trebui luate în considerare în evaluarea opțiunilor de adaptare.

Al optulea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială prezintă disparitățile socioeconomice și teritoriale actuale din Europa și modul în care acestea sunt agravate de impactul schimbărilor climatice, indicând faptul că politica de coeziune ar trebui să evolueze pentru a răspunde acestor provocări.

Documentul tehnic al CTE/ACC intitulat „Leaving No One Behind” in Climate Resilience Policy and Practice in Europe” (A nu lăsa pe nimeni în urmă în politica și practica privind reziliența la schimbările climatice în Europa) (2021)analizează implicațiile practice ale „tranziției juste” în contextul adaptării și al rezilienței la schimbările climatice – „reziliența justă”. Acesta oferă informații cu privire la modul în care pot fi luate în considerare aspectele legate de justiție în toate etapele ciclului de elaborare a politicilor de adaptare, în conformitate cu Instrumentul de sprijin pentru adaptare. Alte produse ale AEM și CTE/ACC importante pentru înțelegerea rezilienței juste iau în considerare aspectele legate de sănătate și cele urbane ale politicilor de reziliență justă.

AEM urmărește să abordeze luarea în considerare a aspectelor legate de justiție în politicile de atenuare și adaptare într-o abordare integrată. Într-o informare a AEM intitulată Exploring the social challenges of low-carbon energy policies in Europe (Explorarea provocărilor sociale ale politicilor energetice cu emisii scăzute de dioxid de carbon în Europa), aspectele legate de adaptare sunt luate în considerare în evaluarea impactului inechitabil al taxelor pe carbon și energie și în analiza politicilor pentru a maximiza beneficiile pentru obiectivele legate de adaptare.

Nota de informare a AEM din 2022 intitulată „Către o reziliență justă”: să nu lăsăm pe nimeni în urmă atunci când ne adaptăm la schimbările climatice analizează modul în care schimbările climatice afectează grupurile vulnerabile și modul în care aceste efecte pot fi prevenite sau reduse prin acțiuni echitabile de adaptare. Raportul prezintă, de asemenea, exemple de politici și măsuri axate pe echitate din întreaga Europă.

De asemenea, UE întreprinde mai multe acțiuni pentru a contribui la punerea la dispoziția factorilor de decizie și a practicienilor a unor cunoștințe și metodologii suplimentare pentru punerea în aplicare a unor politici și măsuri echitabile în materie de reziliență. De exemplu, Grupul de experți privind impactul economic și social al cercetării (ESIR) oferă Comisiei consiliere politică bazată pe date concrete cu privire la modul de dezvoltare a unei politici de cercetare și inovare echitabile, orientate spre viitor și transformatoare.

În colaborare cu mai mulți parteneri de la nivelul UE și de la nivel mondial, Comisia Europeană și AEM dezvoltă Observatorul european pentru climă și sănătate. Acesta oferă acces la cele mai relevante resurse de cunoștințe privind vulnerabilitatea grupurilor sociale la impactul și riscurile climatice legate de sănătate, precum și privind justiția în răspunsurile politice.

Justiția în politicile climatice este, de asemenea, un subiect-cheie al programului Orizont 2020, în special pentru atenuarea schimbărilor climatice. În ceea ce privește adaptarea, unele proiecte în curs studiază implicațiile distributive ale riscurilor climatice și ale politicilor conexe. De exemplu, proiectul CASCADE studiază propagarea riscurilor climatice la nivel internațional asupra societăților europene, evaluând potențialele dezavantaje socioeconomice. Politicile se află în centrul proiectului NAVIGATE, care dezvoltă noi modele integrate de evaluare capabile să modeleze inegalitățile și să evalueze modul în care politicile de atenuare și adaptare le afectează. În plus, proiectul JustNature intenționează să activeze soluții bazate pe natură ca instrumente pentru asigurarea dreptului la sănătate și bunăstare în șapte orașe-pilot.

Programul LIFE contribuie, de asemenea, la extinderea bazei de cunoștințe. De exemplu, proiectul „Regiuni în evoluție” va oferi experiență practică în ceea ce privește cartografierea grupurilor vulnerabile pentru evaluările riscurilor și luarea în considerare a aspectelor legate de justiție în cadrul foii de parcurs privind adaptarea la nivel municipal și regional.

Sprijinirea finanțării și a investițiilor

UE se angajează să sprijine o „tranziție justă” prin scheme de finanțare specifice, cum ar fi Fondul pentru o tranziție justă.

Finanțarea pentru adaptare este disponibilă din diferite surse de finanțare ale UE și multe dintre acestea sprijină, de asemenea, reziliența echitabilă. Cadrul financiar multianual 2021-2027 asigură faptul că acțiunile de adaptare la schimbările climatice au fost integrate în toate programele majore de cheltuieli ale UE, astfel cum se prevede și în Strategia UE privind adaptarea. În plus, Comisia Europeană oferă, de asemenea, fonduri prin intermediul programului Next Generation EU (750 de miliarde EUR) pentru a se redresa în urma crizei economice legate de epidemia de COVID-19. Programul finanțează planurile naționale de redresare și reziliență menite să transforme radical economiile europene prin intermediul unei tranziții climatice și digitale echitabile.

Programul LIFE este dedicat în întregime mediului și dispune de un buget de 1,9 miliarde EUR pentru politici climatice, care include adaptarea la schimbările climatice.

Abordarea inegalităților în cadrul tranziției verzi se află, de asemenea, în centrul principalelor orientări strategice ale programului Orizont Europa (95,5 miliarde EUR). În conformitate cu planul strategic 2021-2024, programul contribuie, prin cercetare, la crearea unei societăți europene mai reziliente, mai favorabile incluziunii și mai democratice. În acest scop, tema echității în acțiunile de atenuare și adaptare intersectează programele de lucru ale programului Orizont Europa și, în special, șase noi cereri de propuneri vor contribui la punerea în aplicare a misiunii „Adaptarea la schimbările climatice”. Deși niciuna dintre cereri nu menționează în mod explicit aspecte sociale, punerea lor în aplicare va lua în considerare aspecte legate de justiție în conformitate cu obiectivele misiunii UE privind adaptarea la schimbările climatice.

Alte programe europene de finanțare relevante sunt:

• Politica agricolă comună (378,5 miliarde EUR) sprijină adaptarea sectorului agricol, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile de fermieri
• Fondul social european Plus (FSE+) este un instrument de finanțare esențial pentru sprijinirea celor mai vulnerabile grupuri din Europa. FSE finanțează punerea în aplicare a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale: egalitatea de șanse și accesul la piața muncii; condiții de muncă echitabile și protecție și incluziune socială.
• Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) poate fi, de asemenea, dedicat adaptării și dimensiunii sociale a adaptării. Prioritățile de finanțare ale FEDR includ atât „O Europă mai ecologică, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezilientă”, cât și „Mai socială”.

Sprijinirea punerii în aplicare

La nivel european, reziliența justă este integrată și pusă în aplicare prin acțiuni care decurg din Strategia europeană privind adaptarea și prin alte inițiative ale UE.

Convenția primarilor integrează tema rezilienței juste în punerea în aplicare a politicilor de adaptare la nivel local. În cadrul mecanismului său de sprijin al politicilor, acesta oferă orientări privind punerea în aplicare a adaptării, care acoperă în mod explicit expunerea inegală și vulnerabilitatea la impactul schimbărilor climatice. A fost inițiat un program-pilot în 2023, cu 40 de municipalități din 12 țări, pentru a ajuta municipalitățile respective să avanseze acțiunile de adaptare într-un mod echitabil.

Misiunea UE privind adaptarea la schimbările climatice este condusă de DG CLIMA și este concepută pentru a sprijini în mod direct cel puțin 150 de regiuni și comunități europene să devină reziliente la schimbările climatice până în 2030. Misiunea se axează pe soluții și pregătire pentru impactul schimbărilor climatice într-un mod just și echitabil, prin procese de guvernanță favorabile incluziunii și prin sprijinirea acțiunilor de protejare a sănătății și a bunăstării persoanelor vulnerabile. Aceasta include schimbări comportamentale și aspecte sociale prin abordarea noilor comunități dincolo de părțile interesate obișnuite.

Inițiativa privind noul Bauhaus european promovează durabilitatea, calitatea experienței și includerea în proiectarea spațiilor de locuit europene.