Reziliență justă

Urbană

Mesaje-cheie

• De la nivel local la nivel mondial, persoanele și comunitățile cele mai vulnerabile sunt cele mai expuse riscului de impact al schimbărilor climatice, au cea mai mică capacitate de adaptare și sunt cel mai puțin susceptibile de a fi auzite, recunoscute și de a beneficia de acțiuni de adaptare. Strategiile de reziliență justă recunosc distribuția inegală a impactului schimbărilor climatice asupra oamenilor și locurilor, condițiile prealabile inegale și capacitățile (sociale, economice, politice, legate de sănătate etc.) de a se adapta și de a participa la beneficiile oferite de acțiunile de adaptare.
• Conceptul de „a nu lăsa pe nimeni în urmă” este un element-cheie în politicile recente și viitoare ale UE legate de adaptarea la schimbările climatice, inclusiv în pachetul de politici al Pactului verde european și în misiunea UE privind adaptarea la schimbările climatice. În special noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice a pus accentul în mod explicit pe reziliența justă.
• Pentru a garanta că nimeni nu este lăsat în urmă, este necesar să se pună accentul pe aspectele legate de echitate în toate etapele planificării, punerii în aplicare și monitorizării adaptării, precum și la toate nivelurile de guvernanță. O implicare semnificativă a grupurilor vulnerabile în aceste procese este, de asemenea, esențială.

Reziliență justă – depășirea inegalităților în ceea ce privește riscurile climatice și acțiunile de adaptare

Persoanele cele mai vulnerabile - din cauza vârstei, a sănătății, a locului de reședință sau a statutului socioeconomic - și sistemele sunt cele mai expuse riscului de impact al schimbărilor climatice, au cea mai mică capacitate de adaptare și sunt cel mai puțin susceptibile de a fi auzite, recunoscute și de a beneficia de acțiuni de adaptare. Acțiunile de adaptare au capacitatea de a remedia unele dintre aceste inegalități, dar riscă, de asemenea, să exacerbeze lacunele deja existente.

Conceptul de „a nu lăsa pe nimeni în urmă” în ceea ce privește schimbările climatice, denumit și „justiție în adaptare” sau „reziliență justă”, trebuie, prin urmare, să fie luat în considerare în mod corespunzător în punerea în aplicare a adaptării echitabile, transformatoare și pe termen lung la schimbările climatice, pentru a evita practicile neadaptative, redistribuirea riscurilor sau consolidarea inegalităților existente și pentru a evita crearea de „câștigători” și „perdanți” (CTE, 2021). În special, aceasta implică:

• Reducerea poverii inegale a riscurilor climatice – Anumite grupuri și regiuni sunt afectate în mod disproporționat de schimbările climatice din cauza expunerii inegale la schimbările climatice, a vulnerabilităților preexistente, a capacităților economice și politice diferite, precum și a accesului diferit la serviciile publice și la infrastructură (cum ar fi locuințe adecvate care să protejeze împotriva inundațiilor și a temperaturilor extreme). Un raport al AEM oferă informații suplimentare cu privire la inegalitățile în ceea ce privește vulnerabilitatea și expunerea la pericolele climatice.
• Asigurarea echității în distribuirea beneficiilor (și a sarcinilor) adaptării – Măsurile și politicile de adaptare nu aduc neapărat beneficii tuturor în aceeași măsură și, în unele cazuri, pot duce chiar la „adaptare defectuoasă”. De exemplu, investițiile în adaptare (de exemplu, zonele verzi, asigurarea împotriva inundațiilor, măsurile locale de economisire a apei sau de răcire) care nu asigură accesibilitatea financiară pot exclude gospodăriile cu venituri mici.

Asigurarea faptului că nimeni nu este lăsat în urmă necesită, prin urmare, un accent pe aspectele legate de justiție în toate etapele ciclului politicii de adaptare, precum și o implicare semnificativă a grupurilor afectate și vulnerabile în procesele decizionale.

Cadrul de politică

Se recunoaște din ce în ce mai mult necesitatea de a „nu lăsa pe nimeni în urmă” în toate sectoarele de politică ale UE, nu în ultimul rând în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice. Reziliența justă este esențială atât pentru Agenda 2030 a ONU, cât și pentru noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice, care pune în aplicare Legea europeană a climei. Strategia subliniază importanța obținerii rezilienței într-un mod just și echitabil și a elaborării unor măsuri de adaptare care să țină seama de aspectele sociale, inclusiv de dimensiunile internaționale ale riscului climatic și ale adaptării la schimbările climatice. Aceasta angajează Uniunea Europeană să sprijine tranziția justă printr-o serie de politici și scheme de finanțare, precum și prin asigurarea respectării legislației existente în domeniul social și al ocupării forței de muncă.

Pactul verde european subliniază „tranziția echitabilă” către o societate fără emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050, recunoscând că trebuie abordată sarcina disproporționată asupra anumitor țări și grupuri de populație. Acțiunea din cadrul Pactului verde european, cum ar fi pachetul „Pregătiți pentru 55”, va fi ghidată de Pilonul european al drepturilor sociale,pentru a echilibra politicile economice și de mediu cu cele sociale.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Deși termenul „reziliență justă” este relativ nou în peisajul politicii climatice, există deja un domeniu consacrat de cercetare privind implicațiile sociale ale schimbărilor climatice și, recent, baza de cunoștințe la nivel mondial și european este în creștere.

Mai multe rapoarte acoperă în mod specific acest subiect, atât la nivel mondial, cât și la nivelul UE. Cel de al 5-lea raport de evaluare al IPCC (AR5)  a recunoscut deja distribuția inegală a riscurilor climatice în diferite sectoare, iar cel mai recent al 6-lea raport de evaluare al IPCC (AR6) evidențiază justiția ca fiind o calitate esențială a adaptării la schimbările climatice la toate nivelurile de guvernanță. În special, contribuția Grupului de lucru II la AR6 identifică principiile justiției care ar trebui luate în considerare în evaluarea opțiunilor de adaptare.

Al optulea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială prezintă disparitățile socioeconomice și teritoriale actuale din Europa și modul în care acestea sunt agravate de impactul schimbărilor climatice, indicând faptul că politica de coeziune ar trebui să evolueze pentru a răspunde acestor provocări.

Documentul tehnic al CTE/ACC intitulat „Leaving No One Behind” in Climate Resilience Policy and Practice in Europe” (Să nu lăsăm pe nimeni în urmă) (2021) explorează implicațiile practice ale „tranziției juste” în contextul adaptării și al rezilienței la schimbările climatice – „reziliența justă”. Acesta oferă informații cu privire la modul de luare în considerare a aspectelor legate de justiție în toate etapele ciclului politicii de adaptare, în conformitate cu Instrumentul de sprijin pentru adaptare. Alte produse ale AEM și CTE/ACC importante pentru înțelegerea rezilienței juste iau în considerare aspectele legate de sănătate și de mediul urban ale politicilor privind reziliența justă.

AEM vizează abordarea aspectelor legate de justiție în politicile de atenuare și adaptare în cadrul unei abordări integrate. Într-o notă de informare a AEM intitulată „Exploring the social challenges of low-carbon energy policies in Europe” (Explorarea provocărilor sociale ale politicilor energetice cu emisii scăzute de dioxid de carbon în Europa), aspectele legate de adaptare sunt luate în considerare în evaluarea impactului inechitabil al taxelor pe carbon și energie și în analiza politicilor pentru a maximiza beneficiile pentru obiectivele legate de adaptare.

Informarea AEM din 2022 intitulată „Către o reziliență justă”: a nu lăsa pe nimeni în urmă atunci când se adaptează la schimbările climatice analizează modul în care schimbările climatice afectează grupurile vulnerabile și modul în care aceste efecte pot fi prevenite sau reduse prin acțiuni echitabile de adaptare. Acesta prezintă, de asemenea, exemple de politici și măsuri orientate spre echitate din întreaga Europă.

De asemenea, UE întreprinde mai multe acțiuni pentru a ajuta factorii de decizie politică și practicienii să dobândească cunoștințe și metodologii suplimentare pentru a pune în aplicare politici și măsuri de reziliență justă. De exemplu, grupul de experți privind impactul economic și social al cercetării (ESIR) oferă Comisiei consiliere politică bazată pe date concrete cu privire la modul de elaborare a unei politici de cercetare și inovare echitabile, orientate spre viitor și transformatoare.

În colaborare cu mai mulți parteneri de la nivelul UE și de la nivel mondial, Comisia Europeană și AEM dezvoltă Observatorul european al climei și sănătății. Acesta oferă acces la cele mai relevante resurse de cunoștințe privind vulnerabilitatea grupurilor sociale la impactul și riscurile climatice legate de sănătate, precum și privind justiția în răspunsurile politice.

Justiția în politicile climatice este, de asemenea, un subiect-cheie al programului Orizont 2020, în special pentru atenuarea schimbărilor climatice. În ceea ce privește adaptarea, unele proiecte în curs studiază implicațiile distributive ale riscurilor climatice și ale politicilor conexe. De exemplu, proiectul CASCADE studiază propagarea riscurilor climatice la nivel internațional asupra societăților europene, evaluând potențialele dezavantaje socioeconomice. Politicile se află în centrul proiectului NAVIGATE, care dezvoltă noi modele de evaluare integrată capabile să modeleze inegalitățile și să evalueze modul în care le afectează politicile de atenuare și adaptare. În plus, proiectul JustNature intenționează să activeze soluții bazate pe natură ca instrumente pentru asigurarea dreptului la sănătate și bunăstare în șapte orașe-pilot.

Programul LIFE contribuie, de asemenea, la extinderea bazei de cunoștințe. De exemplu, proiectul „Regiuni în evoluție” va oferi experiență practică în ceea ce privește cartografierea grupurilor vulnerabile pentru evaluările riscurilor și luarea în considerare a aspectelor legate de justiție în elaborarea foilor de parcurs privind adaptarea la nivel municipal și regional.

Sprijinirea finanțării și a investițiilor

UE se angajează să sprijine o „tranziție justă” prin scheme de finanțare specifice, cum ar fi Fondul pentru o tranziție justă.

Finanțarea pentru adaptare este disponibilă din diferite surse de finanțare ale UE și multe dintre acestea sprijină, de asemenea, reziliența justă. Cadrul financiar multianual 2021-2027 asigură integrarea acțiunilor de adaptare la schimbările climatice în toate programele majore de cheltuieli ale UE, astfel cum se prevede și în Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice. În plus, Comisia Europeană oferă, de asemenea, fonduri prin intermediul programului Next Generation EU (750 de miliarde EUR) pentru a se redresa în urma crizei economice legate de epidemia de COVID-19. Programul finanțează planurile naționale de redresare și reziliență menite să transforme radical economiile europene prin intermediul unei tranziții climatice și digitale echitabile.

Programul LIFE este dedicat în întregime mediului și dispune de un buget de 1,9 miliarde EUR pentru politici climatice, care include adaptarea la schimbările climatice.

Abordarea inegalităților în tranziția verde se află, de asemenea, în centrul principalelor orientări strategice ale programului Orizont Europa (95,5 miliarde EUR). În conformitate cu Planul strategic 2021-2024, programul contribuie, prin cercetare, la crearea unei societăți europene mai reziliente, mai favorabile incluziunii și mai democratice. În acest scop, tema echității în acțiunile de atenuare și adaptare se intersectează cu programele de lucru ale programului Orizont Europa și, în special, șase noi cereri de propuneri vor contribui la punerea în aplicare a misiunii „Adaptarea la schimbările climatice”. Deși niciuna dintre cereri nu menționează în mod explicit aspectele sociale, punerea lor în aplicare va lua în considerare aspectele legate de justiție în conformitate cu obiectivele misiunii UE privind adaptarea la schimbările climatice.

Alte programe europene de finanțare relevante sunt:

• Politica agricolă comună (378,5 miliarde EUR) sprijină adaptarea sectorului agricol, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile de fermieri
• Fondul social european Plus (FSE+) este un instrument-cheie de finanțare pentru sprijinirea celor mai vulnerabile grupuri din Europa. FSE finanțează punerea în aplicare a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale: egalitatea de șanse și accesul pe piața muncii; condiții de muncă echitabile și protecție și incluziune socială.
• Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) poate fi, de asemenea, dedicat adaptării și dimensiunii sociale a adaptării. Printre prioritățile de finanțare ale FEDR se numără atât „O Europă mai ecologică, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezilientă”, cât și „O Europă mai socială”.

Sprijinirea punerii în aplicare

La nivel european, reziliența justă este integrată și pusă în aplicare prin acțiuni care decurg din Strategia europeană de adaptare și prin alte inițiative ale UE.

Convenția primarilor integrează tema rezilienței juste în punerea în aplicare a politicilor de adaptare la nivel local. În cadrul mecanismului său de sprijin al politicilor, acesta oferă orientări privind punerea în aplicare a adaptării, care acoperă în mod explicit expunerea inegală și vulnerabilitatea la impactul schimbărilor climatice. Un program-pilot din 2023 cu 40 de municipalități din 12 țări a fost inițiat pentru a ajuta municipalitățile respective pe calea lor de a promova acțiunile de adaptare într-un mod echitabil.

Misiunea UE privind adaptarea la schimbările climatice este condusă de DG CLIMA și este concepută pentru a sprijini în mod direct cel puțin 150 de regiuni și comunități europene să devină reziliente la schimbările climatice până în 2030. Misiunea se axează pe soluții și pe pregătirea pentru impactul schimbărilor climatice într-un mod just și echitabil, prin procese de guvernanță favorabile incluziunii și prin sprijinirea acțiunilor de protejare a sănătății și a bunăstării persoanelor vulnerabile. Aceasta include schimbări comportamentale și aspecte sociale prin abordarea noilor comunități dincolo de părțile interesate obișnuite.

Inițiativa privind noul Bauhaus european promovează durabilitatea, calitatea experienței și incluziunea în proiectarea spațiilor de locuit europene.