Energie

Energie

Mesaje-cheie

• Schimbările climatice afectează sectorul energetic în ceea ce privește producția de energie (atât din surse neregenerabile, cât și regenerabile) și condițiile de aprovizionare. Printre riscuri se numără ratele reduse de eficiență ale tuturor tipurilor de centrale electrice, precum și daunele aduse infrastructurii energetice cauzate de evenimente extreme. Reziliența sectorului energetic la schimbările climatice este esențială pentru acțiunile UE în domeniul climei, în primul rând datorită rolului său în atenuarea schimbărilor climatice ca una dintre principalele surse de emisii antropice de GES.
• „Legea europeană a climei” și pachetul „Pregătiți pentru 55” vor avea ca rezultat stimularea unei decarbonizări substanțiale a sectorului energetic al UE. Deși nu au fost încă propuse acțiuni specifice în noua strategie a UE privind adaptarea, este probabil ca aceste politici climatice să aibă consecințe importante asupra opțiunilor de adaptare ale sectorului. Pe baza informațiilor și orientărilor din Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice și din documentele politicii de coeziune, Europa intenționează să investească în mod specific în infrastructuri rezistente la schimbările climatice, în special pentru a crea infrastructuri pentru energia din surse regenerabile.
• Deși Centrul Comun de Cercetare a furnizat studii de modelare pentru a evalua impactul schimbărilor climatice asupra sectorului energetic, precum și oportunități de adaptare pentru sistemul energetic european și reziliența la schimbările climatice în sistemul energetic european în prezent și în viitor, în cazul în care acestea au fost analizate de AEM, mai multe proiecte de cercetare și inovare finanțate de UE propun soluții pentru integrarea adaptării în acest sector-cheie de politică al UE.

Impacturi și vulnerabilități

Schimbările climatice afectează sectorul energetic în mai multe moduri, de la modificări ale cererilor sezoniere și anuale de încălzire și răcire la riscuri și oportunități privind producția și condițiile de aprovizionare cu energie. Riscurile includ modificări ale ratelor de eficiență a centralelor electrice, probleme cu apa de răcire și deteriorarea infrastructurilor energetice cauzate de evenimente extreme. În plus, infrastructura energetică poate fi mai expusă daunelor prin schimbarea condițiilor climatice.

Sectorul energetic nu este predispus doar la vulnerabilități importante legate de climă: este esențială pentru acțiunile UE în domeniul climei, în primul rând datorită rolului său în atenuarea schimbărilor climatice ca una dintre principalele surse de emisii antropice de GES. Având în vedere acest dublu rol, integrarea adaptării în acest sector pare a fi de o importanță capitală, iar acest lucru este luat în considerare în mod corespunzător în noua strategie a UE privind adaptarea.

Cadrul de politică

Direcțiile strategice ale Comisiei Europene pentru sectorul energetic sunt stabilite în cadrul pentru 2030 privind clima și energia și în uniunea energetică. În iunie 2021, Consiliul Uniunii Europene a adoptat noua Lege europeană a climei. Acesta stabilește în legislație obiectivul unei Uniuni Europene neutre din punct de vedere climatic până în 2050, făcând astfel ca obiectivul final să devină pentru prima dată o cerință juridică obligatorie. Pachetul UE „Pregătiți pentru 55” include propuneri de politică care definesc calea de urmat pentru ambiția UE de a-și îndeplini contribuția în temeiul Acordului de la Paris. Aceasta este propunerea Comisiei privind instrumentele legislative pentru îndeplinirea obiectivelor convenite în Legea europeană a climei. De asemenea, propunerea propune soluții pentru sectorul energetic, care trebuie puse în aplicare într-un mod rezilient la schimbările climatice.

La 18 mai 2022, Comisia Europeană a prezentat RepowerEU, un plan de reducere la minimum a dependenței Europei de combustibilii fosili din Rusia, care contribuie, de asemenea, la menținerea UE pe calea către neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon. Planul se bazează pe trei piloni: conservarea energiei; diversificarea aprovizionării cu energie; și înlocuirea rapidă a combustibililor fosili în toate sectoarele prin accelerarea tranziției către o energie curată. Planul prevede investiții substanțiale în securitatea aprovizionării cu gaze și în rețelele de energie electrică, precum și în crearea unei magistrale a hidrogenului la nivelul UE. Planul are implicații în ceea ce privește adaptarea în sectorul energetic al UE, deoarece punerea în aplicare a celor trei piloni ar putea reduce riscurile generate de impactul asupra climei, atât în ceea ce privește infrastructurile energetice din afara UE, cât și în ceea ce privește expunerea globală la riscul climatic a sectorului energetic al UE.

Pactul verde european din 2020 va duce la o decarbonizare substanțială a sectorului energetic al UE. Deși este probabil ca acest lucru să aibă consecințe importante asupra opțiunilor de adaptare ale sectorului, noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice nu are o secțiune specifică privind sectorul energetic, dar include mai multe recomandări relevante. Accentul pus pe secetă, de exemplu, include acțiuni de adaptare la gestionarea apei pentru exploatarea centralelor hidroelectrice și termice. Strategia de adaptare recomandă integrarea strategiei de adaptare în cadrul procedurilor de monitorizare impuse de guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice; și subliniază rolul utilizării eficiente a apei în cadrul reglementărilor privind etichetarea energetică și generarea de energie.

Sectorul energetic este indirect relevant pentru alte acțiuni din cadrul strategiei. Acesta trebuie luat în considerare atunci când se abordează integrarea cu alte inițiative ale Pactului verde european, în special cu inițiativa „Valul de renovări ale clădirilor”, care abordează pe larg utilizarea energiei în mediul construit, cu planurile de acțiune privind economia circulară și reducerea la zero a poluării și cu strategia pentru o mobilitate inteligentă și durabilă, având în vedere rolul jucat de energie în producție și transport. În mod similar, necesitatea unor noi investiții rezistente la schimbările climatice, menționată în strategie, se aplică tuturor infrastructurilor energetice.

În cele din urmă, impactul schimbărilor climatice la nivel transfrontalier menționat în strategie este important pentru funcționarea piețelor internaționale ale energiei și pentru aprovizionarea cu energie a UE. Perturbarea infrastructurii portuare este importantă pentru transportul combustibililor energetici, conflictele induse de schimbările climatice sunt importante pentru securitatea energetică, iar schimbările din regiunile polare induse de schimbările climatice sunt importante în ceea ce privește noile rute de aprovizionare și dezghețarea permafrostului care poate amenința siturile de extracție a combustibililor fosili și conductele din regiunea arctică.

Se pot preconiza implicații pentru adaptare care decurg din revizuirea anunțată a cadrului de reglementare pentru infrastructura energetică, inclusiv a Regulamentului TEN-E, pentru a asigura coerența cu obiectivul neutralității climatice.

În ceea ce privește cadrul de reglementare pentru vulnerabilitatea infrastructurilor energetice critice la amenințări majore, Directiva privind infrastructurile critice europene (ICE) din 2008 a impus statelor membre ale UE să protejeze infrastructura „funcțiilor societale vitale” împotriva tuturor pericolelor și amenințărilor, dar nu le-a menționat în mod specific pe cele cauzate de schimbările climatice. Pentru a ține seama de creșterea conectivității, a interdependenței și a funcționării transfrontaliere a infrastructurii critice, Directiva privind reziliența entităților critice (Directiva REC) a înlocuit la începutul anului 2023 Directiva privind ICE. Principala justificare a acestei noi directive este că, într-o lume complexă și interconectată, protejarea numai a activelor a fost considerată insuficientă pentru a preveni perturbările și efectele în cascadă. Directiva REC protejează funcțiile societale vitale ale UE prin consolidarea rezilienței entităților critice care furnizează servicii esențiale. Schimbările climatice sunt menționate în mod explicit ca un factor care sporește frecvența și amploarea fenomenelor meteorologice extreme și, prin urmare, riscul fizic pentru infrastructurile critice, iar statele membre trebuie să ia măsurile adecvate necesare pentru a „preveni producerea incidentelor, luând în considerare în mod corespunzător măsurile de reducere a riscului de dezastre și de adaptare la schimbările climatice”. Infrastructurile energetice pentru energie electrică, încălzire și răcire centralizată, petrol, gaze naturale și hidrogen sunt enumerate în mod explicit printre obiectivele măsurilor de prevenire care urmează să fie instituite în temeiul prezentei directive.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Raportul Grupului de lucru II AR6 al IPCC privind schimbările climatice 2022: Impacts, Adaptation and Vulnerability (Impacturi, adaptare și vulnerabilitate) acoperă vulnerabilitățile și opțiunile de adaptare pentru sectorul energetic în diferite capitole. În plus, sistemele energetice reprezintă una dintre cele patru tranziții de sistem esențiale în jurul cărora este organizată în raport identificarea răspunsurilor adaptive la riscurile-cheie reprezentative. Pentru a aborda riscurile la adresa infrastructurilor și rețelelor energetice esențiale, raportul recomandă tranziția sistemelor energetice către configurații mai durabile, făcându-le mai reziliente și sporind fiabilitatea aprovizionării cu energie și eficiența utilizării apei în acest sector. Diversificarea surselor de energie prin creșterea ponderii energiei din surse regenerabile și îmbunătățirea gestionării cererii este, de asemenea, considerată utilă. Producția de energie hidroelectrică și termică poate permite adaptarea treptată la creșteri moderate ale temperaturii (până la 2 °C); pe termen mediu și lung, vor fi necesare acțiuni sistemice suplimentare (cu beneficii conexe de atenuare).

Agenția Internațională a Energiei (AIE) a furnizat informații relevante privind impactul schimbărilor climatice asupra sectorului energetic la nivel mondial. Riscurile incrementale ale schimbărilor climatice asupra sistemelor energetice pentru creșterea temperaturii globale cu 1,5 °C și 2 °C au fost evaluate în Raportul special al IPCC privind încălzirea globală cu 1,5 °C. Serviciul Copernicus privind schimbările climatice lansează, de asemenea, un serviciu operațional pentru sectorul energetic, care să fie utilizat în deciziile sale de gestionare.

Centrul Comun de Cercetare (JRC) a efectuat studii de modelare pentru a evalua impactul schimbărilor climatice asupra sectorului energetic. JRC a emis, de asemenea, în 2023”; un raport privind „Impactulschimbărilor climatice asupra infrastructurii energetice critice din domeniul apărării”,care analizează implicațiile pentru sistemul european de apărare ale vulnerabilităților reprezentate de schimbările climatice asupra securității energetice în general și asupra viabilității infrastructurii critice și de apărare în special, un aspect foarte relevant, întrucât schimbările climatice sunt considerate un „multiplicator al amenințărilor” din perspectiva securității internaționale.

AEM a publicat în 2019 raportul Adaptation challenges and opportunities for the European energy system (Provocări și oportunități în materie de adaptare pentru sistemul energetic european), care analizează nevoile de adaptare la schimbările climatice și de reziliență la schimbările climatice în sistemul energetic al Europei în prezent și în viitor.

Serviciul operațional „Copernicus Climate Change Services (C3S) Energy” (Servicii Copernicus privind schimbările climatice) urmărește să furnizeze informații esențiale pentru indicatorii legați de climă relevanți pentru sectorul energetic european.

În cadrul celui de Al șaptelea program-cadru al UE pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (PC7) au fost finanțate mai multe proiecte de cercetare care vizează reziliența sectorului energetic. Printre acestea se numără proiectul ToPDAd (Tool-supported Policy Development for Regional Adaptation – Dezvoltarea de politici pentru adaptarea regională sprijinită de instrumente), care oferă, printre altele, informații privind evaluările impactului și ale vulnerabilității, precum și strategii de adaptare pentru sectorul energetic, și EUPORIAS, care oferă cunoștințe cu privire la variabilitatea viitoare a climei pentru a obține soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru funcționarea viitoare a rețelei energetice.

Adaptarea la schimbările climatice a fost, de asemenea, un punct central al programului de finanțare al UE Orizont 2020 pentru cercetare și inovare, de exemplu reziliența infrastructurii critice, cum ar fi rețelele inteligente, în timp ce Programul european privind protecția infrastructurilor critice include, de asemenea, pericolele naturale, schimbările climatice nefiind încă parte a acestui program. Au fost elaborate metodologii pentru a analiza modul de utilizare a politicilor privind infrastructura existentă în Europa într-un mod care să sprijine reziliența infrastructurii. Programul Orizont 2020 a finanțat proiecte în ceea ce privește adaptarea în sectorul energetic, cum ar fi RESIN și proiectul EU-CIRCLE. Proiectul RESIN ajută orașele să elaboreze strategii solide de adaptare la infrastructura lor cea mai critică. Proiectul EU-Circle dezvoltă un cadru la nivelul Uniunii pentru a sprijini infrastructurile vitale care trebuie pregătite pentru a face față pericolelor naturale, inclusiv schimbărilor climatice. O continuare a programului Orizont 2020 este programul de cercetare și inovare Orizont Europa pentru perioada 2021-2027, cu un buget total de 95,5 miliarde EUR.

Alte activități relevante finanțate de UE sunt comunitățile de cunoaștere și inovare Innoenergy și Climate-KIC ale Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT).

Sprijinirea investițiilor și a finanțării

Finanțarea UE pentru adaptare este sprijinită de cadrul financiar multianual 2021-2027, care asigură faptul că acțiunile de adaptare la schimbările climatice au fost integrate în toate programele majore de cheltuieli ale UE. Exemple în acest sens sunt programul LIFE; Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european de dezvoltare regională.

Politica europeană de coeziune, care oferă fonduri statelor membre pentru a dezvolta noi proiecte de infrastructură, cum ar fi, de exemplu, rețelele electrice, încurajează evaluarea rezilienței la schimbările climatice a acestor proiecte. Pe baza informațiilor și orientărilor din Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice și din documentele politicii de coeziune, Europa intenționează să investească în mod specific într-o „tranziție mai ecologică, cu emisii scăzute de dioxid de carbon către o economie cu zero emisii nete de dioxid de carbon” (rioritatea 2 a politicii de coeziune),iar acest lucru este important pentru infrastructura de energie din surse regenerabile.

O imagine de ansamblu cuprinzătoare poate fi găsită pe pagina privind finanțarea din partea UE a măsurilor de adaptare.