3.1 Crearea unui catalog al opțiunilor de adaptare relevante

Zonele urbane sunt centre pentru activitățile umane și sunt adesea afectate simultan de mai multe pericole legate de schimbările climatice. Prin urmare, măsurile de adaptare trebuie să acopere o gamă largă de aspecte, inclusiv tehnologice, informaționale, organizaționale, comportamentale, ecosistemice și socioeconomice la diferite niveluri de guvernanță, atât sectoriale, cât și transsectoriale. Elaborarea unui catalog de măsuri oferă o colecție sistematică de opțiuni potențiale de adaptare pentru contextul urban specific, care pot fi utilizate pentru procesul ulterior de evaluare și selecție.

Atunci când se începe compilarea catalogului de opțiuni de adaptare în vederea analizării, trebuie avute în vedere abordarea generală și obiectivele planificării adaptării în municipalitate. În general, opțiunile de adaptare vizează una sau mai multe dintre următoarele:

• să accepte impactul schimbărilor climatice și să suporte pierderile care rezultă din riscuri (de exemplu, gestionarea retragerii de la creșterea nivelului mării);
• compensarea pierderilor prin partajarea sau repartizarea riscurilor sau a pierderilor (de exemplu, prin asigurare);
• evitarea sau reducerea expunerii și/sau a vulnerabilității la riscurile climatice (de exemplu, prin amenajarea teritoriului, construirea de noi sisteme de protecție împotriva inundațiilor sau schimbarea comportamentelor, a amplasamentului sau a activității);
• Exploatarea noilor oportunități (de exemplu, prin angajarea într-o nouă activitate sau prin schimbarea practicilor pentru a profita de condițiile climatice în schimbare).

O altă modalitate de a lua în considerare opțiunile de adaptare este să ne gândim la tipurile de acțiuni care pot fi întreprinse. Acestea pot fi:

1. Măsuri de adaptare „soft”, inclusiv următoarele tipuri:

• Managerial (de exemplu, introducerea programului de lucru flexibil în timpul valurilor de căldură);
• Strategic (de exemplu, comandarea de clădiri noi cu un design rezilient la schimbările climatice, ca parte a programului planificat de construcție urbană)
• Temporar (de exemplu, utilizarea umbririi pentru a reduce creșterea căldurii solare)

2. Tehnică/„gri” (de exemplu, renovarea clădirii; îmbunătățirea sistemelor fizice de protecție împotriva inundațiilor, creșterea capacității sistemelor de canalizare);

3. Ecologic/„verde” (de exemplu, implementarea sau extinderea infrastructurii verzi pentru gestionarea scurgerilor de apă sau moderarea microclimatului).

Municipalitățile pot alege, de asemenea, să se concentreze pe creșterea „capacității de adaptare”, ceea ce implică dezvoltarea capacității persoanelor, a autorităților și a sectoarelor de a răspunde în mod eficace la schimbările climatice. Aceasta include acțiuni în următoarele domenii:

• accesarea rezultatelor cercetării sau participarea la proiecte de cercetare;
• desfășurarea de activități de cercetare;
• datele de monitorizare și sursele de informații relevante;
• sensibilizarea prin educație, schimb de experiență și inițiative de formare; și
• crearea unui cadru instituțional de sprijin, de exemplu prin:
  • modificarea standardelor;
  • modificarea legislației;
  • instituirea unor mecanisme locale de finanțare;
  • furnizarea de orientări privind bunele practici; și
  • elaborarea unor politici, planuri și strategii adecvate.

La elaborarea măsurilor, ar trebui să se acorde atenție:

• alegerea măsurilor care răspund vulnerabilităților identificate;
• includerea, de asemenea, a unor soluții neconvenționale și inovatoare (menținerea situației actuale împiedică adesea adaptarea);
• asigurarea unei bune combinații de diferite tipuri de opțiuni (de exemplu, tehnice – netehnice);
• punerea obiectivelor pe termen lung mai presus de interesele politice pe termen scurt; și
• facilitând continuarea discuțiilor și o mai bună comunicare cu politicienii și părțile interesate, se recomandă ca opțiunile de adaptare să fie descrise în fișe informative, urmând o structură comună, astfel cum se descrie în etapa 4.1.

Opțiunile de adaptare pot fi extrase din surse și baze de date din literatura de specialitate, furnizate de experți științifici și consultanți tehnici, partajate de colegi din alte departamente și autorități, de reprezentanți ai altor municipalități sau obținute din alte surse prin implicarea părților interesate. În ultimii ani, cercetătorii, rețelele de orașe, autoritățile naționale sau regionale sau organizațiile părților interesate au elaborat mai multe cataloage de opțiuni de adaptare (a se vedea resursele conexe de mai jos). Aceste cataloage ar trebui să constituie baza unei selecții de opțiuni care să se încadreze în contextul urban specific și în obiectivele de adaptare definite. Etapa 3.2 ghiduri privind sursele de exemple și cazurile de acțiuni de adaptare deja puse în aplicare în zonele urbane.

De asemenea, trebuie recunoscut faptul că adaptarea nu necesită întotdeauna acțiuni complet noi. Adaptarea înseamnă adesea luarea în considerare și ajustarea activităților care ar fi necesare pentru dezvoltarea durabilă a orașului în orice caz sau integrarea adaptării în legislația, normele și planurile existente sau noi (de exemplu, planurile de gestionare a riscului de inundații în temeiul Directivei UE privind inundațiile). Orașele au deja la dispoziție numeroase instrumente pentru a se adapta, de exemplu opțiuni care să valorifice activitatea existentă în materie de reducere a riscului de dezastre sau mecanismele și planurile actuale de gestionare a resurselor și a infrastructurii (a se vedea, de asemenea, etapa 2.6).