Adaptarea planurilor de gestionare a incendiilor

În Europa, cele mai multe incendii au loc în țările sudice caracterizate de un climat mediteranean. Sudul Franței, Grecia, Italia, Portugalia, Spania sunt regiunile cele mai afectate de incendii. Acestea reprezintă aproximativ 75 % din numărul de incendii și 90 % din suprafața totală arsă din Europa (San-Miguel-Ayanz et al., 2019). Chiar dacă suprafața arsă a acestor țări prezintă o tendință ușor descrescătoare începând cu 1980 (a se vedea EFFIS „Sistemul european de informații privind incendiile forestiere” privind suprafața totală arsă),cu excepția Portugaliei, se observă o mare variabilitate de la un an la altul, din cauza condițiilor meteorologice sezoniere: de exemplu, 2017 a fost al doilea an în care s-a înregistrat o creștere a suprafețelor arse, din cauza incendiilor forestiere fără precedent din Portugalia, în timp ce 2018 a fost cel mai scăzut an înregistrat vreodată. Cu toate acestea, mai multe țări europene au suferit de incendii forestiere mari în 2018 decât oricând înainte, nu numai în zona mediteraneeană (de exemplu, Suedia s-a confruntat cu cele mai grave sezoane de incendii din toate timpurile în 2018). Atât sezoanele de incendii din 2017, cât și cele din 2018 au fost legate de înregistrări ale secetelor și valurilor de căldură care au avut loc în timpul primăverii și verii în regiunile cele mai afectate. Chiar dacă suprafața arsă a scăzut din 1980, pericolul de incendiu a înregistrat o creștere în aceeași perioadă, în special în sudul și estul Europei (a se vedea indicatorul privind pericolul de incendiu forestier elaborat de proiectul PESETA III al JRC), sugerând că gestionarea incendiilor (atât în prevenirea, cât și în suprimarea incendiilor) joacă un rol esențial în limitarea impactului incendiilor.

Se preconizează că schimbările climatice vor agrava și mai mult riscul de incendiu, în special în regiunea mediteraneeană, unde scenariile prevăd o creștere a numărului de ani cu un pericol ridicat de incendiu, o creștere a duratei sezonului de incendii și incendii mai mari, mai intense și mai frecvente. Proiecțiile climatice, atât la scenarii cu emisii scăzute, cât și la scenarii cu emisii ridicate, arată creșteri semnificative ale pericolului de incendiu în majoritatea regiunilor europene, în special în Europa Centrală și de Vest, prin extinderea zonei cu pericol moderat de incendiu spre nord. Portugalia, Spania și Turcia rămân în continuare țările cu cel mai mare pericol absolut (a se vedea indicatorul PESETA III al JRC privind pericolul de incendii forestiere).

Interacțiunile schimbărilor climatice cu regimurile de acoperire a vegetației și de incendiu ar trebui să fie pe deplin înțelese și luate în considerare în mod corespunzător în gestionarea incendiilor, pentru a permite adaptarea planurilor și a politicilor aferente ținând seama de modificările tipului de combustibil și de vegetație, de modificările condițiilor de ardere și de riscul suplimentar de incendiu.

Planurile de gestionare a incendiilor prevăd acțiuni pentru o anumită zonă, care vizează: (i) prevenirea incendiilor, (ii) protejarea persoanelor, a bunurilor și a pădurilor împotriva incendiilor, (iii) și utilizarea incendiilor pentru realizarea obiectivelor de gestionare a pădurilor și a altor obiective de utilizare a terenurilor. Orice program eficient de gestionare a incendiilor trebuie să ia în considerare ecologia și istoricul incendiilor din zona luată în considerare, precum și cunoașterea regimurilor de incendiu, a efectelor probabile ale incendiilor, a valorilor expuse riscului, a nivelului de protecție a pădurilor necesar, a costului activităților legate de incendii și a tehnologiei prescrise pentru incendii.

Gestionarea incendiilor poate fi urmărită prin diferite tehnici, asigurând protejarea vieții, a bunurilor și a resurselor prin prevenirea, detectarea, controlul, restricționarea și stingerea incendiilor în păduri și în alte tipuri de vegetație din zonele rurale. Activitățile de gestionare a incendiilor includ:

• sisteme de alertă timpurie și de detectare;
• Mobilizarea si stingerea incendiilor nedorite si daunatoare;
• Utilizarea focului pentru a reduce acumularea de combustibil natural și reziduuri din activități comerciale sau necomerciale;
• utilizarea adecvată a incendiilor naturale sau provocate de om pentru menținerea valorilor ecologice și a integrității anumitor ecosisteme;
• Reabilitarea ecosistemelor afectate sau dependente de foc.

Incendiul forestier este un proces cu un comportament imprevizibil, iar detectarea, monitorizarea și prognozarea incendiilor sunt etape esențiale ale măsurilor de prevenire, care trebuie luate în considerare în orice plan de gestionare a incendiilor. Sistemele de avertizare timpurie (EWS) pot juca un rol esențial în sprijinirea detectării potențialelor incendii, cât mai curând posibil. Unele experiențe sunt deja în vigoare, cum ar fi Global Fire EWS dezvoltat de Centrul Global de Monitorizare a Incendiilor (GFMC) sau prototipul sistemului de alertă meteorologică la incendiu (FWSA) din SUA. Tehnologia de monitorizare și detectare a incendiilor este mult îmbunătățită și sunt disponibile diferite instrumente de avertizare cu privire la incendii în condiții „în timp real”, atât la scară largă, pe baza imaginilor prin satelit și a sistemelor de informare cu privire la incendii (de exemplu, EFFIS, care face parte din serviciul Copernicus de gestionare a situațiilor de urgență),cât și la scară locală, utilizând detectoare de fum, drone etc. Utilizarea dronelor dobândește un interes din ce în ce mai mare în diferite domenii, datorită datelor de înaltă rezoluție pe care le pot obține în timp scurt și la un preț relativ scăzut. Dronele pot furniza informații privind structura, compoziția, volumul sau creșterea pădurilor și biomasa și pot oferi informații precise privind locul, dimensiunea și evoluția incendiilor pentru a fi pregătite cel mai eficient pentru stingerea incendiilor și pentru a identifica zonele care urmează să fie evacuate.

Alte acțiuni de gestionare a incendiilor sunt legate de reducerea și rearanjarea materialelor combustibile (de exemplu, biomasa din așternut, arbori sau ramuri moarte). Unele sectoare utilizează, de asemenea, focul prescris, utilizarea deliberată a focului pentru a îndeplini obiectivele de gestionare, cum ar fi în cazul agriculturii, al silviculturii și al gestionării pastorale și a faunei sălbatice. Incendiile prescrise reprezintă o modalitate foarte eficientă de a elimina vegetația nedorită pentru o varietate de obiective, inclusiv prevenirea incendiilor, deoarece acestea contribuie la reducerea materialelor combustibile mai predispuse la ardere în cazul unor condiții favorabile (de exemplu, secetă sau valuri de căldură). Prezența unui nivel ridicat de materiale combustibile poate fi, de asemenea, favorabilă extinderii focului în zone mari, deoarece accelerează viteza de propagare a focului. Deci, reducerea materialelor combustibile (prin utilizarea incendiilor prescrise) poate fi o strategie utilă de gestionare a incendiilor. O problemă critică a oricărui program de ardere planificat este, totuși, atenuarea efectelor fumului. Un program eficient de gestionare a fumului este apoi necesar atunci când se aplică incendii prescrise, cum ar fi aplicarea focului în condiții meteorologice corecte (de exemplu, nivel scăzut pentru particulele în suspensie din aer, vânt care nu se îndreaptă în direcția centrelor urbane, condiții adecvate pentru viteza vântului și stabilitatea atmosferică).

Acțiunile de reabilitare și restaurare fac parte dintr-un proces pe termen lung axat pe repararea infrastructurii și a daunelor aduse resurselor naturale cauzate de incendii și pot dura mulți ani. Printre acțiuni se numără: plantarea de arbori, restabilirea speciilor indigene, repararea daunelor aduse instalațiilor precum gardurile, refacerea habitatelor și tratarea plantelor invazive. Alte practici de gestionare durabilă a pădurilor care vizează reducerea riscului de incendiu și a impactului incendiilor sunt: (i) stabilirea și întreținerea pauzelor de incendiu, a pistelor forestiere și a punctelor de alimentare cu apă, (ii) alegerea corespunzătoare a speciilor de arbori și (iii) instalații fixe de monitorizare a incendiilor forestiere și echipamente de comunicații pentru a preveni răspândirea catastrofală a incendiilor.