Măsuri de exploatare și construcție pentru asigurarea unei infrastructuri feroviare reziliente la schimbările climatice

Calea ferată reprezintă un mod de transport eficient din punct de vedere energetic, cu un impact relativ redus asupra mediului, care favorizează transportul feroviar în punerea în aplicare a strategiei pe termen lung privind transportul neutru din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. Acest lucru este legat, de asemenea, de potențialul transportului feroviar de a atenua schimbările climatice, deoarece creșterea transportului feroviar ar duce la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Cu toate acestea, acest potențial poate fi realizat numai dacă căile ferate sunt adaptate pentru a face față efectelor asociate schimbărilor climatice.

Una dintre cele mai critice vulnerabilități ale sistemului de transport feroviar este flexibilitatea scăzută atât a infrastructurii, cât și a operațiunilor în caz de perturbări. Sistemul de transport feroviar depinde și de alte tipuri de infrastructură. De exemplu, perturbările în alimentarea cu energie electrică cauzate de fenomene meteorologice extreme influențează în mod direct funcționalitatea sistemului de transport feroviar. Având în vedere durata lungă de viață a infrastructurii feroviare, care se preconizează că va funcționa la capacitate maximă timp de peste 50 de ani (și chiar mai mult, pentru unele instalații), este oportun să se integreze aspectele legate de schimbările climatice în procesul de planificare, proiectare și gestionare feroviară pe termen lung. Viziunea raportului Rail Adapt Report (UIC,2017) consideră procesul de adaptare a căilor ferate ca parte a scenariului de dezvoltare de statu-quo, astfel încât costul adaptării are doar un impact marginal asupra performanței financiare a unei companii feroviare.

Riscurile legate de schimbările climatice pentru industria feroviară au fost descrise în detaliu de proiectul ARISCC (Adaptarea infrastructurii feroviare la schimbările climatice), implementat de consorțiul condus de UIC (Uniunea Internațională a Căilor Ferate). Rezultatele ARISCC cuprind hărți ale pericolelor naturale și documentul de orientare privind gestionarea integrată a pericolelor naturale pe căile ferate. Efectele identificate ale schimbărilor climatice care afectează transportul feroviar pot fi diferențiate în trei categorii principale, fiecare necesitând seturi specifice de măsuri de adaptare:

• Evenimentele meteorologice extreme, cum ar fi ploile torențiale (și inundațiile asociate), vitezele ridicate ale vântului, furtunile, cicloanele, condițiile meteorologice severe din timpul iernii etc. În conformitate cu revizuirea rezilienței transporturilor realizată de Defra în 2011, atât infrastructura, cât și reziliența operațională ar trebui dezvoltate în special utilizând rutele disponibile de redundanță și redirecționare a rețelei și ar trebui completate cu sisteme eficace de restabilire a serviciilor și a rutelor în condiții normale. Comunicarea cu părțile interesate pentru a reduce la minimum impactul perturbărilor asupra persoanelor și întreprinderilor este, de asemenea, esențială.
• Evenimente cu debut lent care au un impact treptat asupra transportului feroviar, cum ar fi creșterea temperaturii aerului sau creșterea nivelului mării. Răspunsul la adaptare ar trebui pus în aplicare în cadrul strategiilor de dezvoltare a transporturilor pe termen lung.
• Alte pericole naturale generate de schimbările climatice, inclusiv alunecările de teren, căderile de pietre, avalanșele, scăderea stabilității digurilor etc. Măsurile structurale de protecție combinate cu evaluarea vulnerabilității și sistemele de reducere a riscurilor de dezastre ar răspunde în mod adecvat acestor provocări.

„Ghidul pentru consolidarea rezilienței transportului feroviar european în cazul evenimentelor meteorologice extreme”, elaborat de proiectul MOWE-IT, împarte răspunsurile la fenomenele meteorologice extreme în măsuri de planificare pe termen lung, acțiuni care trebuie întreprinse imediat înainte de eveniment și acțiuni de redresare. Ghidul „Căileferate urbane, schimbările climatice și reziliența”,elaborat de Uniunea Internațională a Transportului Public (UITP), se axează pe răspunsurile de adaptare pentru a preveni și a restabili daunele cauzate de pericolele climatice asupra subsistemelor individuale ale căilor ferate urbane, cum ar fi: alimentarea cu energie electrică, liniile, materialul rulant, stațiile, tunelurile, trecerile la nivel și instalațiile de întreținere. Principalele recomandări oferite de aceste resurse includ:

• Includerea previziunilor privind schimbările climatice în proiectarea și capacitatea de drenare pentru a face față frecvenței și amplorii inundațiilor viitoare preconizate. În Regatul Unit, de exemplu, standardele de drenaj includ indemnizații pentru impactul schimbărilor climatice viitoare asupra proiectării activelor feroviare: pentru drenajul feroviar nou și decontaminat, se adaugă o creștere cu 20 % a debitului estimat.
• Îmbunătățiți rezistența la vânt a catargelor catenare și păstrați zonele apropiate de șine și catenare fără obiecte periculoase. Chiar dacă multe defecțiuni operaționale sunt cauzate de copaci căzuți pe șine sau catenare, vegetația este adesea folosită ca zonă tampon pentru zgomot și poluare de-a lungul liniilor de cale ferată și, de asemenea, pentru a proteja calea ferată de insolație directă. Prin urmare, ar trebui preferate măsurile bazate pe natură care sporesc reziliența la vânt (de exemplu, arbori capabili să reziste la viteze mari ale vântului).
• Instalarea capacității de rezervă și de urgență pentru sistemele de siguranță și operaționale (camioane de trecere, comutatoare, funcționarea pe banda opusă) pentru a susține capacitatea afectată de condițiile meteorologice extreme.
• Elaborarea de strategii de reducere la minimum a impactului defecțiunilor operaționale cauzate de condiții meteorologice extreme (orare speciale, modele de redirecționare) și asigurarea înlocuirii serviciilor, dacă este necesar (de exemplu, transportul cu autobuzul)
• Furnizarea de informații în timp real pasagerilor și menținerea comunicării cu instituțiile importante

Creșterea temperaturii nu poate fi considerată o problemă majoră pentru transportul feroviar în regiunile care se confruntă deja cu astfel de condiții (Europa de Sud); cu toate acestea, în Europa de Nord, reziliența la temperaturile ridicate din timpul verii ar trebui să crească. Cataramele feroviare, riscul crescut de incendii de vegetație, instalarea de sisteme de răcire și alte sisteme pentru confortul călătorilor sunt preocupări legate de căldură în viitorul sistem de transport feroviar. Răspunsurile de adaptare respective ar trebui să combine soluții tehnice (de exemplu, creșterea rezistenței la căldură a întrerupătoarelor și a sistemului de siguranță) cu măsuri bazate pe natură (de exemplu, protecția vegetației împotriva soarelui direct) și cu sisteme de monitorizare și de alertă timpurie.

Un alt aspect al vulnerabilității căilor ferate se bazează pe stabilitatea redusă a solului declanșată de impactul schimbărilor climatice, cum ar fi precipitațiile abundente sau fluctuațiile de temperatură. Apariția alunecărilor de teren, a căderilor de pietre sau a avalanșelor, care afectează în principal zonele montane, impune necesitatea punerii în aplicare a unor măsuri structurale de protecție, cum ar fi digurile și digurile. Aceste măsuri pot avea beneficii multiple, deoarece pot proteja și așezările sau alte infrastructuri, cum ar fi drumurile sau rețelele de aprovizionare cu energie. Întrucât punerea în aplicare a măsurilor structurale pentru întregul sistem feroviar al țărilor montane nu este adesea fezabilă atât din motive economice, cât și din motive legate de protecția naturii și a peisajului, este extrem de necesar să se ia măsuri suplimentare (nestructurale) de reducere a riscurilor, cum ar fi furnizarea de sisteme de alertă timpurie, redirecționarea traficului etc., menționate mai sus.

Adaptarea infrastructurii feroviare face parte, de asemenea, din soluțiile de asigurare a continuității lanțurilor de aprovizionare pentru întreprinderi și sectorul industrial. Printre riscurile comune care amenință continuitatea lanțului de aprovizionare legate de transport se numără întârzierile sau întreruperile serviciilor de transport cauzate de fenomene meteorologice extreme, de blocaje feroviare și de accidente. Perturbarea lanțului de aprovizionare ar putea genera, în cele din urmă, costuri mai mari. Acest lucru poate afecta cumpărătorul, furnizorul sau întregul lanț de aprovizionare. Asigurarea rezilienței căilor ferate este, de asemenea, esențială pentru a asigura conectivitatea destinațiilor din regiunile turistice, contribuind astfel și la dezvoltarea economică a acestui sector.