Coridorul verde al Dunării de Jos: restaurarea zonelor inundabile pentru protecția împotriva inundațiilor

Agricultura, silvicultura și transporturile și-au pus amprenta asupra caracterului natural al Dunării de Jos. În a doua jumătate a ^{secolului al XX-lea,} aproape trei sferturi din zonele inundabile ale Dunării de Jos au fost separate de râul principal prin diguri și au fost transformate în zone agricole, cu efecte ulterioare asupra regimurilor de inundații. În plus, o mare parte a Dunării se confrunta cu eroziunea albiilor râurilor din cauza extracției de pietriș, a dragării și a construcției de baraje, ceea ce a contribuit la coborârea pânzelor freatice de pe terenurile agricole adiacente. Eutrofizarea rezultată din poluarea antropică a afectat grav Dunărea, în special porțiunile inferioare ale fluviului. Transformarea pădurilor din zonele inundabile în plantații hibride de plop destinate agriculturii și monoculturii a condus la inundații mai grave. Inundații majore în bazinul fluviului Dunărea din trecutul recent au avut loc în 2002, 2005, 2006, 2009, 2010, 2013 și 2014.

Se preconizează că schimbările climatice vor spori și mai mult riscul de inundații în întregul bazin al Dunării, în ceea ce privește intensitatea, durata și frecvența evenimentelor. Există, de asemenea, o posibilitate mai mare de inundații rapide în perioadele secetoase. Cu toate acestea, există o incertitudine considerabilă în ceea ce privește cuantificarea viitoarelor inundații din cauza deficiențelor în estimarea precipitațiilor viitoare.

Acordul privind coridorul verde al Dunării de Jos vizează:

• să păstreze un total de 935 000 ha, inclusiv o protecție sporită pentru 775 000 de hectare de zone protejate existente și o nouă protecție pentru încă 160 000 ha;
• refacerea a 224.000 de hectare de luncă naturală inundabilă;
• promovarea utilizării și dezvoltării durabile de-a lungul celor 1 000 km în aval de Dunăre, inclusiv în Delta Dunării.

Restaurarea zonelor inundabile este menită să ofere spațiu pentru reținerea și eliberarea în condiții de siguranță a apelor inundabile.

În Acordul privind Coridorul Verde al Dunării Inferioare, guvernele Bulgariei, României, Moldovei și Ucrainei au convenit să refacă 224.000 de hectare de luncă inundabilă, ca parte a unei suprafețe mai mari conservate de 935.000 de hectare care formează Coridorul Verde al Dunării Inferioare. Se preconizează că aceste obiective ambițioase vor fi îndeplinite într-o perspectivă pe termen lung.

Până în 2020, restaurarea a fost în curs de desfășurare în aproximativ 60.000 de hectare de zone inundabile din Dunărea de Jos. Digurile au fost eliminate, permițând râului să-și reia cursul natural. Speciile de vegetație invazivă au fost eliminate. Zeci de mii de copaci nativi au fost plantați pe zeci de situri mici. Acest lucru ajută pădurile să se regenereze în mod natural pe o suprafață mult mai mare. În România, 6.000 de hectare de luncă de pe insulele Babina și Cernovca, Mahmudia, Balta Geraiului, Gârla Mare - Vrata au fost sau sunt reconectate la râu, creând un mozaic de habitate. Pe măsură ce procesele naturale au fost restabilite, numeroase specii de păsări au revenit și populațiile de pești au crescut. Pe insula Tataru din Ucraina, rasele tradiționale de bovine au fost aduse pentru a controla speciile invazive. Digurile au fost eliminate pentru a permite 750 de hectare de teren să se inunde în mod natural, oferind zone bogate de hrănire, reproducere și reproducere pentru fauna sălbatică. În prezent, unele proiecte de restaurare sunt încă în curs de desfășurare, cum ar fi cele de la Gârla Mare și Vrata, care vor avea un impact asupra unei suprafețe de 2 000 ha.

Dezafectarea digurilor de protecție împotriva inundațiilor cu performanțe slabe și refacerea zonelor inundabile contribuie la o retenție mai sigură și mai eficace a apelor inundabile, la servicii ecosistemice de apă dulce mai solide și mai fiabile, la reducerea costurilor de întreținere a infrastructurii și la consolidarea economiilor locale prin diversificarea mijloacelor de subzistență bazate pe resurse naturale. În timpul inundațiilor din 2013 din Dunăre, de-a lungul Dunării de Jos nu au existat inundații, deși apa a fost peste nivelul mediu.

WWF și-a asumat responsabilitatea pentru inițiativa Coridorul Verde al Dunării de Jos, ca parte a Programului Planeta Vie al WWF, care are ca scop asigurarea conservării resurselor biologice și a ecosistemelor importante în următorul mileniu. În cadrul proiectului Coridorul Verde al Dunării de Jos, WWF colaborează îndeaproape cu guvernele țărilor - Bulgaria, România, Moldova și Ucraina - care au semnat Acordul, precum și cu părțile interesate locale. Pentru a atinge obiectivele, fiecare țară a elaborat un plan de acțiune în care au fost desemnate zone suplimentare de luncă inundabilă pentru protecție și refacere. Aceste planuri de acțiune descriau, pentru fiecare zonă desemnată, măsurile specifice necesare și măsurile care trebuiau luate pentru punerea în aplicare a acestor măsuri.

Părțile interesate implicate au sprijinit un schimb periodic de informații - prin reuniuni și prin stabilirea de puncte de contact la ministerele mediului din cele patru țări participante - în vederea asigurării unei protecții eficace a coridorului verde al Dunării de Jos. WWF a jucat un rol de facilitator pentru a spori comunicarea și cooperarea între țările Coridorului Verde al Dunării de Jos. Acesta a sprijinit, de asemenea, punerea în aplicare a unor proiecte concrete de restaurare, cum ar fi modelele care urmează să fie extinse.

Atât cetățenilor, cât și ONG-urilor de mediu li s-a oferit posibilitatea de a juca un rol activ în procesele decizionale. WWF a desfășurat campanii de sensibilizare și, de asemenea, a implicat direct publicul larg și ONG-urile în procesul de luare a deciziilor în domeniul proiectului. S-a făcut lobby activ la nivel național și internațional pentru a stimula implementarea Coridorului Verde al Dunării de Jos.

În plus, partenerii au fost căutați la nivel local și național, precum și la nivel internațional, și anume GEF, PNUD, PNUM, Banca Mondială, UE, WWF, UICN, Convenția Ramsar și alte guverne (și anume Austria, Germania, Danemarca, Țările de Jos), pentru a solicita cooperarea și asistența acestora în crearea și întreținerea unui coridor verde al Dunării de Jos. Principala finanțare a venit din partea WWF, a guvernelor naționale, a UE și a sectorului de afaceri.

În prezent, din cauza schimbărilor politice, principala provocare pentru activitățile WWF este de a convinge în continuare autoritățile cu privire la efectele benefice multiple ale soluțiilor bazate pe natură, cum ar fi refacerea zonelor inundabile și a zonelor umede pentru a spori reziliența la schimbările climatice.

Acordurile internaționale pentru o mai bună gestionare a apei și a râurilor au reprezentat un instrument puternic de schimbare în bazinul Dunării. Refacerea rezilienței naturale a mediului la evenimentele climatice (în acest caz, adaptarea la scară largă) prin dezafectarea infrastructurii de apă neperformante și, prin urmare, prin îmbunătățirea capacității naturale de a reține și de a elibera vârfurile de inundații, aduce beneficii suplimentare atât pentru natură, cât și pentru oameni. Noile oportunități pentru ecoturism, pescuit, pășunat și producția de fibre consolidează economiile locale. Calitatea superioară a habitatelor atrage o gamă mai largă de specii, inclusiv specii pe cale de dispariție.

Acordul privind coridorul verde al Dunării de Jos a servit drept bază excelentă pentru transpunerea deciziilor guvernamentale în acțiuni. În țări precum România și Bulgaria, implementarea rețelei Natura 2000 a contribuit în mod semnificativ la creșterea suprafeței protejate. De asemenea, armonizarea legislației de mediu cu cerințele UE, în special punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa, a deschis noi oportunități de restabilire a conectivității laterale. În alte cazuri, nevoia comunităților locale de a avea acces la resurse naturale sporite a fost principalul factor determinant.

O atenție corespunzătoare acordată problemei proprietății funciare a fost cheia succesului în cadrul proiectului. În fiecare proiect de restaurare, câțiva până la o duzină de proprietari de terenuri - în funcție de dimensiunea zonei de restaurare - au trebuit să fie convinși că o schimbare a utilizării terenurilor ar fi benefică pentru ei. În cazul proprietarilor privați de terenuri, era important să se asigure că aceștia nu își pierd drepturile de proprietate. WWF a demarat două proiecte pilot în România, unde comunitățile locale și indivizii și-au donat terenurile pentru a fi inundate. Factorul declanșator pentru acceptarea unei astfel de schimbări riguroase a utilizării terenurilor a fost înțelegerea beneficiilor care decurg din transformarea terenurilor arabile neproductive în zone umede. Punerea în aplicare a proiectelor de refacere ar fi probabil accelerată dacă ar exista mecanisme financiare pentru proprietarii de terenuri (cum ar fi finanțarea UE pentru refacerea zonelor inundabile); cu toate acestea, acest lucru nu este valabil în niciuna dintre țările participante.

Un alt factor de succes a fost faptul că o organizație independentă cu know-how - în acest caz, WWF - a preluat conducerea. Aceasta a continuat să depună eforturi pentru a reuni țările, oferind sprijin tehnic și financiar pentru reuniuni și documente de referință, încurajând guvernele să își mențină angajamentul etc. Cel mai convingător argument pentru semnarea acordului a fost necesitatea de a avea o abordare holistică în ceea ce privește conservarea naturii și protecția mediului pentru Dunărea de Jos. Desigur, disponibilitatea resurselor financiare a fost importantă, dar, în cele din urmă, voința politică din fiecare țară este considerată a fi factorul decisiv pentru a trece efectiv la punerea în aplicare la scară mai largă.

Restaurarea zonelor inundabile de-a lungul coridorului verde al Dunării de Jos a fost estimată la 183 de milioane de euro.

Refacerea zonelor umede este importantă nu numai pentru natură, ci și pentru oameni în ceea ce privește serviciile ecosistemice. Gama largă de beneficii pe care restaurarea le oferă include gestionarea inundațiilor și a secetei prin reținerea și eliberarea lentă a apei, purificarea apei prin filtrare, producția de resurse naturale (de exemplu, pești și stuf), sprijinirea activităților recreative și multe altele. Aceste beneficii ecosistemice oferă, de asemenea, beneficii economice, cum ar fi evitarea daunelor provocate de inundații.

Veniturile anuale preconizate prin intermediul serviciilor ecosistemice (controlul inundațiilor, purificarea apei, realimentarea apelor subterane, reținerea sedimentelor și a nutrienților, rezervoarele de biodiversitate, recreerea, turismul etc.) din zonele inundabile refăcute au fost estimate la 111,8 milioane EUR pe an. Se estimează că fiecare hectar de zonă inundabilă refăcută furnizează 500 de euro pe an sub formă de servicii ecosistemice, contribuind la diversificarea mijloacelor de subzistență ale localnicilor ( Mansourian et al., 2019).

Coridorul verde al Dunării de Jos și-a găsit temeiul juridic în:

• Planul strategic de acțiune pentru protecția și refacerea bazinului Dunării;
• Strategia de adaptare la schimbările climatice a bazinului fluviului Dunărea;
• Analiza Transfrontalieră a Programului GEF de Reducere a Poluării Fluviului Dunărea;
• O serie de activități legate de zonele umede din bazinul Dunării, finanțate prin Programul multibeneficiar Phare al UE pentru mediu, care a subliniat necesitatea de a lua măsuri pentru protejarea și refacerea zonelor umede și a habitatelor din zonele inundabile de-a lungul întregului bazin al Dunării;
• Convenția privind zonele umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (Ramsar, 1971);
• Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (Bern, 1979);
• Strategia paneuropeană privind peisajul și diversitatea biologică;
• Strategii și angajamente naționale de protejare a biodiversității;
• Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Sofia, 1994);
• consolidarea principiului acțiunii comune a țărilor dunărene pentru protejarea și refacerea calității apei și a condițiilor de mediu ale ecosistemului fluviului Dunărea;
• Planul de management al bazinului hidrografic al Dunării.

Programul privind coridorul verde al Dunării de Jos a început în 2000 și este în curs de desfășurare de atunci, fără a se prevedea o dată finală.

Măsurile care vizează crearea unui coridor verde de-a lungul Dunării inferioare sunt menite să fie permanente, dacă sunt menținute în mod corespunzător.

Orieta Hulea
Conservation Director WWF International
Danube-Carpathian Programme
E-mail: ohulea@wwfdcp.ro 

Camelia Ionescu
Freshwater Project Manager
WWF Romania
E-mail: cionescu@wwf.ro 

Iulia Puiu
Project Manager for Wetland Restoration Projects
WWF Romania
E-mail: ipuiu@wwf.ro 

WWF Programul Internațional Dunăre-Carpați