Reabilitarea și refacerea râurilor și a zonelor inundabile

Reabilitarea și refacerea râurilor și a zonelor inundabile cuprinde o mare varietate de măsuri care au în comun accentul pus pe funcțiile naturale ale râurilor, care ar fi putut fi pierdute sau degradate prin intervenții umane (de exemplu, îndiguirea, construirea de diguri și diguri, dragarea sedimentelor, schimbarea formelor naturale ale râurilor, construirea de infrastructuri în zona inundabilă etc.). Multe râuri europene au fost modificate în mod semnificativ în ultimele decenii pentru a îndeplini o singură funcție dominantă (de exemplu, navigația) sau mai puține. Cu toate acestea, utilizarea unilaterală, fără a ține seama de diferitele funcții, nu mai este optimă și este înlocuită de o abordare integrată. Refacerea râurilor și a zonelor inundabile se face pentru a atenua efectele negative ale modificărilor umane, ceea ce nu numai că produce beneficii pentru funcționarea ecologică a râului, ci și pentru societatea umană, ca în cazul reducerii riscului de inundații, al îmbunătățirii calității apei și al reîncărcării apelor subterane. Luncile sunt un sistem natural de conservare și restaurare. Reabilitarea și refacerea râurilor și a zonelor inundabile implică intervenții complexe și de lungă durată; creșterea sprijinului și sensibilizarea publicului sunt esențiale ca elemente tehnice și ecologice.

Reabilitarea și refacerea zonelor inundabile și a zonelor umede ale râurilor oferă habitate acvatice sezoniere, creează coridoare de păduri riverane indigene și creează habitate riverane și terestre umbrite. În plus, ajută la reținerea și eliberarea lentă a evacuărilor din corpurile de apă, precum și la facilitarea reîncărcării apelor subterane și la îmbunătățirea calității apei. Capacitatea de infiltrare a multor soluri din Europa s-a schimbat din cauza modificărilor semnificative ale destinației terenurilor; rata la care precipitațiile se pot infiltra și reîncărca corpurile de apă subterană este, prin urmare, limitată în multe zone. Variabilitatea precipitațiilor legată de schimbările climatice și creșterea numărului de evenimente extreme pot duce la perioade mai lungi de secetă și inundații, ceea ce agravează și mai mult situația. Refacerea râurilor și a zonelor inundabile poate contribui la îmbunătățirea regimului hidrologic și poate face față acestor efecte ale schimbărilor climatice. În plus, zonele umede ale râurilor pot contribui la menținerea funcționării ecosistemelor estuarelor și deltelor și la crearea unor caracteristici naturale ale terenurilor care acționează ca zone tampon împotriva furtunilor, protejând astfel oamenii și proprietățile împotriva daunelor provocate de inundații, legate, de asemenea, de creșterea nivelului mării și de valurile de furtună.

Îmbunătățirea capacității de stocare a apei în lunca inundabilă prin măsuri de retenție naturală a apei face parte din reabilitarea și refacerea râurilor și poate fi destul de utilă pentru reducerea riscului de inundații. Punerea în aplicare a MRNA poate avea loc, de asemenea, pe terenurile agricole; în general, terenul rămâne proprietatea fermierilor și este utilizat pentru stocarea temporară a apei. Zonele de retenție sunt menite să primească debitul maxim al râurilor și, prin urmare, să prevină inundațiile în altă parte. Zonele de retenție de urgență pot fi situate de-a lungul râurilor principale pentru a primi cantități mari de apă în condiții extreme, pentru a preveni situațiile care pun în pericol viața și daunele mari în alte părți, de exemplu în zonele urbane sau agricole.

Relocarea tipurilor și activităților de utilizare a terenurilor vulnerabile la apă în zone cu risc mai scăzut de inundații este o altă opțiune, care poate facilita restabilirea unor regimuri hidrologice mai naturale (a se vedea opțiunea de adaptare „Retragereadin zonele cu risc ridicat”). Costul acestor măsuri poate fi ridicat în cazul în care este nevoie de expropriere, demolare și reconstrucție în altă parte a infrastructurii și a activităților economice. Râurile și zonele inundabile din zonele relocate au un potențial ridicat de refacere, ceea ce oferă nu numai habitate îmbunătățite, ci contribuie la protecția împotriva inundațiilor prin crearea de noi zone de retenție.

În anumite cazuri specifice, măsurile pot viza, de asemenea, adaptarea practicilor de dragare la schimbările în ceea ce privește adâncimea apei, navigabilitatea, eroziunea și nămolurile din râuri. În cazul în care decizia de a aprofunda canalele de navigație pentru traficul maritim este considerată inevitabilă, dragarea ar trebui pusă în aplicare cu reducerea la minimum a impactului și/sau prin asigurarea menținerii unor condiții ecologice adecvate în zonele adiacente, de exemplu prin crearea de zone tampon. Aplicarea (și finanțarea) reabilitării râului și a zonelor inundabile ale acestuia, inclusiv ca abordare compensatorie a adâncirii canalului de navigație, poate asigura menținerea habitatelor și a serviciilor acestora (cum ar fi protecția împotriva inundațiilor).

În Europa s-a manifestat un interes din ce în ce mai mare pentru reabilitarea râurilor și a zonelor inundabile, ca în cazul programului de amenajare a teritoriului „Ocameră pentru râu”din Țările de Jos. Acest program a inclus o serie de măsuri care au condus la reabilitarea și refacerea albiilor râurilor și a zonelor inundabile, pentru a crea mai mult spațiu pentru râuri și pentru a reduce nivelurile apei, cum ar fi: coborârea zonelor inundabile, mutarea digurilor în interior, coborârea digurilor de-a lungul râurilor și adâncirea straturilor de vară. Alte exemple sunt Planul englez de management al bazinelor hidrografice din Regatul Unit, care include diverse proiecte de refacere a râurilor menite să atenueze impactul modificărilor hidromorfologice. Alte intervenții de refacere a zonelor inundabile sunt determinate de Directiva-cadru privind apa (DCA), de exemplu cele care au loc în Rheinvorland-Süd pe Rinul Superior, Bourret pe Garonne și Long Eau River în Anglia. Multe proiecte de refacere a râurilor sunt cofinanțate prin programul LIFE al UE. Aceste proiecte sunt adesea instituite și puse în aplicare prin încurajarea cooperării dintre ingineria apei, protecția împotriva inundațiilor, gestionarea terenurilor și conservarea naturii.