All official European Union website addresses are in the europa.eu domain.
See all EU institutions and bodiesDescription
Timp de secole, comunitățile costiere au folosit rocile și solul pentru a ridica terenurile de coastă ca o apărare împotriva furtunilor și a creșterii nivelului mării. În mod similar, avansul de coastă are o istorie lungă în întreaga lume, în special în zonele dens populate, cu o extindere limitată a terenurilor.
În marile orașe costiere, creșterea și extinderea terenurilor costiere au vizat în special crearea de noi zone portuare și portuare și de diguri urbane mai sigure. În zonele naturale, avansul costier poate fi favorizat prin plantarea vegetației cu intenția specifică de a sprijini acumularea naturală a terenurilor și a zonelor joase înconjurătoare. Avansul costier poate include, de asemenea, extinderea plajelor dincolo de linia de coastă naturală, reducând riscurile costiere pentru hinterland. În acest caz, avansul plajei diferă de hrănirea plajei, care are scopul de a compensa eroziunea țărmului prin plasarea artificială a nisipului, menținând lățimea plajei preexistente.
Un exemplu istoric de creștere a terenurilor de coastă poate fi observat pe coasta Mării Wadden și în insulele-barieră (care fac parte în prezent din Danemarca, Germania și Țările de Jos): Aici, așezări mici au fost construite pe dealuri mici făcute de om, numite warften în germană și tierpen sau wierden în olandeză, pentru a proteja împotriva valurilor de furtună. Primele dealuri artificiale identificate datează din Epoca Bronzului. Unele dealuri au fost încă folosite în anii 1800, timp în care construcția digurilor a înlocuit în mare măsură această formă de protecție de coastă. Multe dintre aceste movile rămân, iar unele sunt situri de patrimoniu.
În timpurile mai recente, în zonele urbane pot fi găsite câteva exemple de creștere și avansare a terenurilor de coastă:
- Bilbao (Spania), ca parte a unui proiect de regenerare urbană, în care suprafața peninsulei Zorrotzaurre a fost planificată să fie ridicată cu 1,5 metri, astfel încât clădirile noi să poată fi construite la un nivel mai ridicat și mai sigur.
- Veneția, în cadrul sistemului integrat de protecție a orașului și a lagunei sale împotriva inundațiilor. Barierele mobile care funcționează la cele trei puncte de ieșire din lagună pentru a proteja orașul de inundații sunt integrate în măsurile locale de apărare. Aceste măsuri vizează creșterea înălțimii digurilor și trotuarelor din zonele inferioare ale așezărilor urbane situate în lagună și în litoral. Acolo unde a fost posibil, digurile și străzile au fost ridicate până la înălțimea de protecție desemnată de 110 cm deasupra nivelului local de referință al mării. Această măsură reduce semnificativ numărul mareelor care acoperă strada. Aproximativ 12 % din oraș este încă situat sub nivelul de salvgardare de 110 cm, inclusiv Piața San Marco, emblematică și joasă. A fost conceput un design mult mai larg și articulat pentru a proteja întreaga piață și zona înconjurătoare (inclusiv altitudinea trotuarelor urbane, precum și reorganizarea întregului sistem de canalizare și drenaj).
Alte exemple se referă la zonele portuare:
- Portul Rotterdam, construit în mare parte în afara sistemului de apărare împotriva inundațiilor al orașului și în legătură deschisă cu Marea Nordului. Deși zonele sunt în prezent bine protejate împotriva inundațiilor și sunt deja construite cu mult peste nivelul mediu al mării, strategiile de adaptare preventivă sunt în curs de evaluare de către autoritatea portuară în colaborare cu instituțiile guvernamentale locale și cu întreprinderile private. Strategiile de adaptare includ ridicarea în continuare a nivelului solului și plasarea unor active valoroase pe construcțiile ridicate.
- Lanțul de aprovizionare cu combustibil din biomasă din Regatul Unit,prin ridicarea structurală a echipamentelor centralelor electrice peste nivelurile potențiale de apă în caz de furtună, pentru a asigura furnizarea de energie fără întrerupere pe termen lung și în condiții nefavorabile.
Creșterea și promovarea terenurilor de coastă fac parte, în general, din planuri de intervenție mai ample menite să protejeze zonele de coastă, orașele și infrastructurile valoroase împotriva inundațiilor. Planurile pot include alte măsuri gri (zidurimaritime, diguri de protecție, porți pentru valuri de furtună/bariere împotriva inundațiilor) sau măsuri de adaptare ecologică (construireași consolidarea dunelor, refacerea și gestionarea zonelor umede costiere). Zonele de altitudine mai mare pot fi, de asemenea, necesare atunci când sistemele de apărare existente nu asigură o protecție adecvată împotriva inundațiilor, de exemplu din cauza depășirii digurilor sau a pereților de mare de către valurile de furtună.
Punerea în aplicare a acestei opțiuni de adaptare ar trebui să fie coordonată la nivelurile superioare ale administrației și integrată în planurile holisticede management al zonelor costiere ( Adaptarea planurilor de management integrat al zonelor costiere),pentru a se asigura că costurile asociate nu împiedică punerea în aplicare a altor măsuri mai relevante.
Pentru a fi eficiente pe termen lung, intervențiile de creștere și avansare a terenurilor costiere ar trebui planificate ținând seama de scenariile privind schimbările climatice, în special de proiecțiile locale privind creșterea relativă a nivelului mării și frecvența și intensitatea furtunilor și a valurilor de furtună.
Ori de câte ori se preconizează că avansul costier va scădea zonele naturale și va cauza pierderea biodiversității, afectând ecosistemul natural, acesta ar trebui analizat cu atenție prin evaluarea întregului domeniu de aplicare al măsurilor preconizate în ceea ce privește timpul și spațiul și, de preferință, ar trebui evitat. Avansarea terenurilor de coastă poate necesita alte măsuri de protecție fizică. Într-adevăr, terenul nou dobândit sau terenul ridicat poate fi expus inundațiilor pe termen lung, din cauza creșterii nivelului mării și a unor valuri de furtună mai frecvente.
În secolele trecute, recuperarea terenurilor prin umplerea zonelor umede și a zonelor din apropierea țărmului sub nivelul mareelor înalte a devenit o altă tehnică frecvent utilizată pentru a câștiga spațiu nou, inclusiv pentru a construi noi situri urbane sau industriale. O astfel de practică, care transformă în mare măsură ecosistemele costiere, cauzează pierderea biodiversității și sporește vulnerabilitatea pe termen lung la inundații, nu este inclusă în această opțiune de adaptare.
Detalii suplimentare
Informații de referință
Detalii de adaptare
categorii IPCC
Structural și fizic: Opțiuni de inginerie și mediu construitParticiparea părților interesate
Participarea părților interesate este necesară în special în cazul în care creșterea sau avansarea terenurilor costiere face parte din planuri costiere mai mari. Astfel de planuri care includ structuri de apărare ar putea face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, în funcție de legislația și reglementările naționale. Atunci când această măsură este pusă în aplicare în situri protejate, cum ar fi siturile Natura 2000 (în temeiul Directivelor UE privind păsările și habitatele), revendicarea de noi terenuri naturale, este de obicei necesară o „evaluare corespunzătoare” care să implice în mod necesar părțile interesate într-un proces structurat de participare a publicului. În mod similar, Directiva UE privind inundațiile solicită procese de participare a publicului la planurile de gestionare a riscurilor. În plus, propunerile de ridicare a terenurilor urbane vor necesita, cel mai probabil, o consultare publică în temeiul legislației naționale și locale.
Pot apărea conflicte între părțile interesate care pot beneficia în mod direct sau indirect de creșterea zonelor costiere sau de avansarea acestora. Părțile interesate din domeniul turismului și autoritățile portuare pot beneficia de extinderea plajelor și, respectiv, de construirea de noi zone portuare. În schimb, comunitățile locale pot fi îngrijorate de modificarea peisajului costier, de pierderea habitatelor și a biodiversității și de impactul asupra mediului în general. Astfel de conflicte necesită o implicare activă a tuturor actorilor interesați, inclusiv a autorităților locale, a comunităților costiere, a întreprinderilor private, a instituțiilor de cercetare și/sau a ONG-urilor.
Succesul și factorii limitatori
Ca și alte măsuri gri pentru apărarea zonelor de coastă, creșterea și avansarea terenurilor de coastă pot oferi niveluri previzibile de siguranță. În cazul în care întreaga suprafață terestră este ridicată peste cel mai înalt nivel preconizat al mării, există în continuare doar riscuri reziduale scăzute. În plus, în comparație cu alte măsuri dure de protecție (cum ar fi zidurile maritime și barierele împotriva valurilor de furtună), nu există niciun risc de eșec catastrofal. Odată cu creșterea preconizată a populațiilor din zonele de coastă, obținerea de noi terenuri poate fi o pârghie pentru avansarea sau creșterea zonelor de coastă, oferind noi oportunități de dezvoltare a zonelor de coastă.
Ca și alte opțiuni gri, creșterea și avansarea terenurilor de coastă este slab flexibilă și necesită întreținere sau modernizare periodică pentru a asigura un nivel adecvat de protecție în fața schimbărilor climatice și a creșterii progresive a nivelului mării. Creșterea terenurilor costiere poate fi dificilă din punct de vedere tehnic, în special în zonele urbane și industriale care găzduiesc infrastructuri complexe sau extrem de vulnerabile. Acest lucru este valabil și pentru zonele istorice fragile, cum ar fi Piața San Marco și întregul oraș Veneția. În aceste cazuri, creșterea terenurilor este posibilă numai până când pot prevala un anumit nivel și constrângeri tehnice de natură diferită (de exemplu, conservarea valorii artistice a clădirilor istorice).
Avansarea terenurilor costiere poate modifica ecosistemele costiere. Aceasta poate necesita, de asemenea, alte măsuri fizice de prevenire a inundațiilor în larg, cu costurile aferente de construcție și întreținere și cu impacturile aferente (de exemplu, modificarea transportului costier solid). Această opțiune este adecvată în special pentru intervențiile la scară mică (de exemplu, pentru a reduce vulnerabilitatea porturilor mici sau a zonelor urbane sau a echipamentelor specifice care urmează să fie amplasate în zone mai sigure). Creșterea sau promovarea zonelor costiere mari poate necesita costuri disproporționate, poate fi dificilă din punct de vedere tehnic și poate avea mai multe efecte asupra mediului.
Costuri și beneficii
Principalul beneficiu asociat acestei opțiuni este reducerea inundațiilor, în special în zonele sau infrastructurile afectate de creșterea nivelului mării și de creșterea frecvenței evenimentelor de furtună. Aceasta asigură protecția completă a zonei la niveluri de siguranță previzibile, fără riscuri de defecțiune asociate uneori cu alte măsuri de protecție gri. Prin crearea de noi terenuri utilizabile, creșterea sau avansarea zonelor de coastă poate contribui la conservarea activităților economice esențiale (de exemplu, zonele portuare sigure), la extinderea posibilității de utilizare a terenurilor de către cetățeni (ascensiunea trotuarelor urbane) și la consolidarea turismului și a activităților recreative (extinderea plajelor).
Costurile depind în mare măsură de amplasarea specifică, de nevoile de adaptare și de extinderea zonelor care urmează să fie majorate. Costurile pot include, de asemenea, cerința privind măsurile dure de protecție pentru a apăra terenurile recuperate împotriva inundațiilor și eroziunii costiere. Evaluările costurilor ar trebui să includă în mod corespunzător atât faza de construcție, cât și costurile de întreținere. Acestea din urmă pot crește progresiv, având în vedere presiunea tot mai mare exercitată de creșterea nivelului mării și de furtuni. Sinergiile cu alte lucrări de apărare deja existente ar trebui maximizate pentru a reduce costurile asociate acestei opțiuni de adaptare, pentru a extinde eficacitatea acesteia și pentru a spori reziliența generală a zonelor costiere. De asemenea, pot fi create sinergii prin intervenții de dragare: ridicarea sau avansarea terenurilor poate oferi o oportunitate de eliminare a materialelor din porturi, porturi și canale de navigație (după evaluarea corespunzătoare a nivelului de contaminare). Acest lucru ar putea reduce costul total și ar elimina necesitatea de a identifica siturile de eliminare offshore a materialului dragat.
Aspecte juridice
Construcția de lucrări costiere pentru atenuarea eroziunii și de sisteme de apărare a mării dure „capabile să modifice coasta” intră sub incidența anexei II la Directiva privind impactul asupra mediului (EIM): Statele membre decid dacă proiectele din anexa II ar trebui să facă obiectul unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului, fie de la caz la caz, fie în ceea ce privește pragurile și criteriile. Cu toate acestea, această cerință nu afectează întreținerea și reconstrucția acestor lucrări.
În temeiulDirectivei UEprivind habitatele, va fi necesară o evaluare adecvată în cazul în care lucrările de creștere sau de avansare a terenurilor de coastă afectează specii sau habitate naturale protejate.
Timp de implementare
Timpul de punere în aplicare este foarte variabil,în funcție de amploarea intervenției. Intervențiile la scară mică care implică zone limitate pot necesita timp limitat(< 1 an), în timp ce intervențiile la scară largă, care implică zone costiere extinse, ca parte a unor planuri de intervenție mai ample, pot necesita mult mai mult timp. Constrângerile tehnice legate de complexitatea, fragilitatea și valoarea sistemului urban (și a clădirilor) sporesc, de obicei, timpul de punere în aplicare.
Durata de viață
Se preconizează oduratămedie de viațăpentru această opțiune (mai mult de 15 ani). Cu toate acestea,trebuie asigurateîntreținerea periodică și reevaluarea eficacității, în special pentru a se adapta progresiv la creșterea nivelului mării și la posibila intensificare a furtunilor și a valurilor de furtună.
Informații de referință
Site-uri web:
Referințe:
IPCC, (2019). Raportul special privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare. Capitolul 4: Creșterea nivelului mării și implicațiile pentru insulele, zonele de coastă și comunitățile cu altitudine joasă.
UNEP-DHI (2016). Gestionarea pericolelor legate de schimbările climatice în zonele de coastă. Sistemul de susținere a deciziei privind roata de pericol costier. Programul Națiunilor Unite pentru Mediu; Lars Rosendahl Appelquist
Publicat în Climate-ADAPT: Apr 13, 2025
Language preference detected
Do you want to see the page translated into ?