5.3 Integrarea adaptării în politicile și planurile urbane

Adaptarea nu ar trebui realizată în mod izolat de cadrul de politică urbană existent, care acoperă politicile sectoriale, strategiile, structurile și procesele de punere în aplicare, gestionare și organizare. Integrarea adaptării în cadrul politic existent al orașelor poate spori vizibilitatea adaptării, poate asigura o utilizare mai eficientă a resurselor, poate ajuta factorii de decizie politică să găsească sinergii între dezvoltare și adaptare și poate reduce conflictele dintre politici.

Datorită caracterului său transversal, adaptarea la natură ar putea fi integrată în politicile sectoriale, cum ar fi gestionarea apei, transporturile, mediul construit sau sănătatea. Evaluarea activităților în curs în diferite domenii și sectoare de politică (a se vedea etapa 2.6)va oferi municipalității o imagine de ansamblu a oportunităților de integrare a adaptării în toate diferitele politici sectoriale.

Orașele semnatare ale Convenției primarilor sunt încurajate să conceapă și să raporteze acțiuni care integrează componente de adaptare și atenuare și/sau de sărăcie energetică. Webinarul „Integrareaatenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea pentru acțiuni climatice mai eficace”explorează această legătură și prezintă experiențele orașelor.

Principalele puncte de intrare ale integrării adaptării urbane sunt planificarea urbană, gestionarea riscurilor și bugetarea.

În ceea ce privește planificarea urbană, este necesară revizuirea mai multor documente de planificare pentru a identifica opțiunile și strategiile de integrare a adaptării urbane. Acestea pot include reglementări privind zonarea la nivel național, planuri existente de utilizare a terenurilor, norme de control al dezvoltării și regulamente de construcție, manuale de planificare districtuală, coduri de construcție, planuri de dezvoltare urbană, strategii și planuri de dezvoltare durabilă, strategii și planuri integrate privind schimbările climatice, precum și planuri de gestionare a riscurilor de dezastre și de răspuns în situații de urgență și orice strategii și planuri sectoriale specifice.

Din perspectiva gestionării riscurilor, o abordare utilă ar putea fi aceea de a nu se concentra asupra schimbărilor climatice în sine, ci mai degrabă asupra îmbunătățirii gradului de pregătire, a solidității procesului decizional și a rezilienței globale. Abordările de gestionare a riscurilor, împreună cu analiza economică, vor contribui la direcționarea strategiilor specifice către activitățile cele mai urgente, accesibile sau cu cele mai mari beneficii nete.

Integrarea măsurilor de adaptare în bugetele municipale și sectoriale este esențială, în special în ceea ce privește achiziționarea și prioritizarea resurselor. În plus, integrarea transversală a adaptării în guvernanță va permite punerea în aplicare în timp în cadrul bugetelor existente și prin echilibrarea costurilor marginale cu valorile economice, de mediu și sociale produse.