Imunizarea clădirilor la schimbările climatice împotriva căldurii excesive

Caracteristicile unei clădiri, inclusiv modul în care împiedică încălzirea excesivă în interior, sunt, de obicei, o chestiune contractuală privată între constructor și cumpărătorii clădirii. Participarea părților interesate poate fi relevantă în cazul clădirilor publice mari, în cazul în care costurile proiectului propus sunt semnificativ mai mari decât cele ale unei clădiri standard și acest lucru poate genera îngrijorări cu privire la impactul asupra bugetelor publice și/sau cu privire la capacitatea susținătorului de a găsi finanțare adecvată pentru proiect. Printre opțiunile menționate, crearea de zone verzi în vecinătatea clădirilor pentru a oferi umbrire face, desigur, obiectul procesului obișnuit de autorizare și necesită consultarea comunităților locale cu privire la preferința acestei opțiuni față de utilizările alternative ale aceleiași zone.

Principalele obstacole în calea proiectării clădirilor rezistente la schimbările climatice sunt economice și culturale. Unele dintre opțiunile propuse (materiale de calitate superioară pentru anvelopele clădirilor, acoperișuri verzi, umbrirea automată a ferestrelor) sunt mai scumpe și mai dificil de implementat și de întreținut decât practicile standard de construcție. Din punct de vedere cultural, arhitecții își pot percepe creativitatea redusă de complexitatea unora dintre aceste soluții. Proiectarea unei clădiri cu libertate totală de alegere în ceea ce privește formele și materialele, bazându-se în același timp pe aerul condiționat pentru a avea grijă de confortul termic interior, este o perspectivă tentantă care reduce provocările tehnice, costurile de construcție și crește gama estetică pentru opțiunile de proiectare. Acest lucru este deosebit de relevant pentru unitățile mari de clădiri, cum ar fi zgârie-nori, mall-uri, campusuri etc. Pertinența acestui obstacol este probabil să scadă în următorii ani, deoarece soluțiile de imunizare la schimbările climatice ating maturitatea tehnologică și inovarea tehnologică va reduce costurile acestora. Cu toate acestea, nu există nicio garanție că flexibilitatea în proiectarea clădirilor oferită în prezent de aerul condiționat va fi egalată vreodată de aceste soluții.

Pe de altă parte, în special pentru unitățile mai mici, cum ar fi locuințele monofamiliale sau cartierele rezidențiale mici și mijlocii, imunizarea la schimbările climatice se poate dovedi o provocare foarte stimulantă în materie de proiectare. Există o serie de inițiative în UE care pun în aplicare soluții ecologice pentru clădirile rezidențiale și planificarea urbană, inclusiv ecologizarea peisajelor urbane, campanii de sensibilizare și stimulente financiare. Exemple de stimulente financiare sunt: subvenții pentru acoperișuri verzi de 30 EUR per milion² cu cel puțin 40 m² în Rotterdam (Țările de Jos), subvenții pentru proprietarii privați de acoperișuri verzi prevăzute de Strategia Hamburg privind acoperișurile verzi, până la 60 % din costurile de construcție; sau stimulentele pentru izolarea termică a clădirilor din Italia, care pot acoperi până la 65 % din costul materialelor izolante și al instalării acestora.

Costurile variază în funcție de soluția aplicată și de locația în care sunt implementate. De exemplu, acoperișurile verzi din Germania costă între 77 și 145 de euro pe metru pătrat și 145-242 de euro în SUA, datorită maturității diferite a industriei și a caracteristicilor locale ale clădirilor. Potrivit studiului de caz al Strategiei Green Roof din Hamburg, „costurile estimate pentru instalare, întreținere și înlocuire pe o perioadă de 40 de ani, cumulate la 20,500 EUR pentru suprafața de 300 de metri pătrați, atât pentru acoperișurile gri, cât și pentru cele verzi”. Atunci când se concentrează doar pe instalarea inițială, un acoperiș verde costă 9,500 EUR față de 3 000 EUR pentru un acoperiș gri pe o suprafață de 300 de metri pătrați”.

Acoperișurile albe sunt semnificativ mai puțin scumpe, cu un preț pe metru pătrat de aproximativ 6,5-9,8 EUR, potrivit unui site american de comparare a costurilor. Prețurile de izolare a pereților și a acoperișului variază foarte mult în funcție de materialul izolator, dar de obicei variază între 40 și 100 EUR pe metru pătrat. Prețurile ochelarilor de control solar sunt comparabile sau marginal mai mari decât ochelarii izolatori standard instalați în mod obișnuit în ferestrele caselor europene. Ambalarea unui meniu complet de soluții de protecție la schimbările climatice de ultimă generație într-o clădire poate fi costisitoare și este mai ușor să o faceți de la zero prin proiectarea unei clădiri noi în acest scop. Extrem de eficient din punct de vedere energetic și termic de^{39,673 m 2} de spațiu de birouri (plus 11,558 m² de spațiu de parcare interioară) al clădirii The Edge a necesitat o investiție de 74 milioane de euro (costul total al clădirii).

Aceste costuri trebuie evaluate în raport cu efectele benefice asupra bugetelor gospodăriilor, întreprinderilor și administrațiilor publice în ceea ce privește economiile de energie, care, pentru soluțiile de ultimă generație, pot fi foarte substanțiale și chiar pot duce la un consum net de energie aproape de zero. Creșterea spațiilor verzi într-un context urban aduce, de asemenea, o serie de beneficii conexe în ceea ce privește îmbunătățirea sănătății, biodiversitatea urbană, interacțiunile sociale și îmbunătățirile estetice.

La nivel de reglementare, soluțiile tehnice menționate mai sus pot fi încorporate în codurile clădirilor. Atunci când acest lucru nu este deja pus în aplicare, este recomandabil un demers de reglementare în această direcție pentru țările UE cu un climat cald.

Directiva revizuită privind performanța energetică a clădirilor impune ca toate clădirile publice noi să fie N-ZEB (Clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero) începând din 2018 și ca întregul parc imobiliar european să fie N-ZEB până în 2050. Deși nu vizează în mod direct adaptarea la temperaturi ridicate, aceste cerințe vor necesita o aplicare pe scară largă a măsurilor descrise aici.

Timpul de implementare variază în funcție de tipul de intervenție, variind de la câteva ore pentru a instala perdele și nuanțe până la câteva luni sau chiar ani pentru a proiecta și construi o clădire rezistentă la schimbările climatice de la zero.

Durata de viață variază în funcție de tipul de intervenție, variind de la câțiva ani până la durata de viață reziduală a clădirii.