Planuri de acțiune privind sănătatea termică

Pentru a pregăti planuri de acțiune privind sănătatea termică, colaborarea dintre diferiții actori este esențială. Aceasta include actori din diverse instituții (multi-agenții) și din diferite sectoare (intersectoriale), cum ar fi pentru aproape toate planurile de urgență. În timp ce multe acțiuni revin sectorului sănătății, implicarea activă a altor sectoare este, de asemenea, foarte relevantă. În plus, planurile de acțiune privind sănătatea termică sunt adesea elaborate la nivel național și puse în aplicare și la nivel regional și local; prin urmare, implicarea și colaborarea verticală între instituțiile și actorii relevanți de la toate nivelurile de guvernanță sunt extrem de importante.

Comunicarea este o parte integrantă a gestionării riscurilor pentru sănătate, care implică un proces interactiv de schimb de informații, concepte sau preocupări legate de astfel de riscuri între persoane, grupuri și instituții. Instituirea unui dialog cât mai curând posibil între diferiții actori implicați – inclusiv utilizatorii vizați – oferă mai multe beneficii. Prin urmare, la început, este necesar să se furnizeze informații și cunoștințe. Acest lucru va spori gradul de conștientizare și preocupare din partea diferiților actori. Eforturile însoțitoare, cum ar fi sensibilizarea populației cu privire la efectele căldurii și la problemele de sănătate, care se concentrează în special asupra celor mai vulnerabile grupuri predispuse la riscuri de căldură pentru sănătate, sunt componente extrem de importante ale oricărui plan de sănătate termică și ale punerii sale în aplicare cu succes.

Pe baza experienței OMS Europa privind căldura și sănătatea (de exemplu, EuroHEAT, consultanța în materie de sănătate și Grupul de lucru european privind sănătatea în contextul schimbărilor climatice) și pe baza planurilor de acțiune și a literaturii existente privindsănătatea termică, pot fi identificate elemente esențiale pentru punerea în aplicare cu succes a planurilor de acțiune privind sănătatea termică:

• un organism de coordonare responsabil cu punerea în aplicare a planului și colaborarea cu mai multe agenții;
• sisteme de alertă precise și prompte, pentru a stabili pragurile de acțiune;
• un plan de informare și comunicare a informațiilor privind sănătatea legate de căldură, inclusiv o identificare clară a ceea ce trebuie comunicat, cui și când;
• recomandări (de exemplu, cu privire la reducerea expunerii la căldură și recomandări privind modul de menținere a temperaturilor interioare scăzute în timpul episoadelor de căldură) care vizează grupurile de populație cele mai vulnerabile;
• o pregătire pe termen mediu și lung a sistemului de sănătate și de asistență socială (de exemplu, prin formarea și planificarea personalului, asistență medicală adecvată și îmbunătățirea mediului fizic);
• Monitorizarea mortalității și morbidității asociate perioadelor de stres termic și un mecanism de evaluare pentru evaluarea performanței planului;
• Raportarea principalelor părți interesate (de exemplu, ministrul sănătății) și a publicului larg cu privire la activitățile desfășurate în cursul anului.

Aceste elemente nu sunt secvențiale, deși unele se referă în primul rând la planificare, iar altele mai mult la răspuns.

Pentru a pune pe deplin în aplicare planurile, sunt necesare eforturi de coordonare între diverși actori la nivel național, subnațional și local. Acest efort poate fi solicitant și trebuie definit în detaliu, în special în ceea ce privește fluxul de informații și consilierea cu privire la cine ce face și când. Chiar dacă informația este bine comunicată, nu înseamnă neapărat că cele mai vulnerabile grupuri ale societății (vârstnici, copii mici, persoane cu probleme de sănătate actuale etc.) sunt atinse și pot acționa pe baza informațiilor furnizate. Pot fi necesare unele eforturi suplimentare în ceea ce privește punerea în aplicare a acțiunilor sugerate, ceea ce implică alte eforturi financiare și ar putea fi mai greu de pus în aplicare pe termen scurt (de exemplu, în cazul schimbării clădirilor).

Majoritatea planurilor existente sunt conduse și/sau finanțate de ministerele sectoriale conexe; în unele cazuri, proiectele de cercetare au reprezentat punctul de plecare pentru elaborarea planului și punerea în aplicare (pilot). Punerea în aplicare integrală a unui plan de acțiune privind sănătatea termică necesită activități ale personalului în diferite domenii legate de prevenirea riscurilor pentru sănătate, astfel încât estimarea costurilor și a resurselor asociate planurilor este destul de dificilă și specifică contextului.

Beneficiile planurilor constau în prevenirea efectelor negative asupra sănătății, în special asupra celor mai vulnerabile grupuri-țintă. Până în prezent, beneficiile nu au fost analizate sau calculate pe deplin, deoarece multe planuri sunt în vigoare doar de câțiva ani și, prin urmare, sunt monitorizate în prezent, dar nu sunt încă evaluate.

În general, se poate afirma că furnizarea de informații către actori subnaționali și locali multipli - care pot preveni în consecință sau cel puțin reduce la minimum efectele adverse asupra sănătății - în comparație cu lipsa de informații este deja un beneficiu clar. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește costurile, deoarece informațiile furnizate contribuie la planificarea eficientă pentru personalul medical și unitățile medicale conexe.

Temeiul juridic și politic pentru un plan de acțiune privind sănătatea termică poate fi de natură diferită și poate include documente precum strategii de adaptare, planuri de acțiune pentru adaptare sau strategii de reducere/gestionare a riscurilor. Majoritatea planurilor au fost elaborate la nivel național. În unele cazuri, existau deja planuri subnaționale; planul național a fost elaborat pe baza acestor experiențe și urmărește să ofere un plan-umbrelă la nivel național (de exemplu, în cazul Austriei).

Elaborarea unui plan de acțiune privind sănătatea termică este un proces relativ rapid, care poate necesita câțiva ani, în funcție și de nivelul de colaborare necesar între actorii din domeniul sănătății și al alertei timpurii. Punerea în aplicare, precum și monitorizarea acesteia reprezintă un efort continuu. Majoritatea planurilor de acțiune privind sănătatea termică sunt operaționale din mai până în septembrie.

În mod normal, se presupune că acțiunile prevăzute de planuri vor continua pe termen lung. Monitorizarea, evaluarea și revizuirea sunt componente esențiale ale oricărui plan, pentru a-l adapta la condițiile în continuă evoluție. Unele planuri prevăd o revizuire a planului după ce se acumulează mai multă experiență.