Planuri de acțiune privind sănătatea termică

Începând din 2003, Europa s-a confruntat cu mai multe valuri extreme de căldură în timpul verii și cu noi recorduri continue în ceea ce privește temperaturile extreme, care au condus la morbiditate și mortalitate legate de căldură, la reducerea productivității muncii și la efecte economice. Se preconizează că undele de căldură de o magnitudine similară sau mai mare vor crește în ceea ce privește frecvența (IPCC, 2022; Brogno et al, 2025; AEM, nr. 1/2017), până la o dată la doi ani în a doua jumătate a ^secolului 21 în cadrul unui scenariu cu emisii ridicate (RCP 8.5).

Pentru a îmbunătăți răspunsul sănătății publice la temperaturile extreme și la valurile de căldură, proiectul EuroHEAT a cuantificat efectele căldurii asupra sănătății în orașele din regiunea europeană a OMS și a identificat opțiuni pentru îmbunătățirea gradului de pregătire a sistemelor de sănătate și a răspunsurilor acestora pentru a proteja sănătatea. Mesajul cheie al proiectului este că căldura amenință sănătatea, iar schimbările climatice sporesc apariția valurilor de căldură.

Efectele vremii calde asupra sănătății pot fi prevenite și pot fi adoptate strategii și măsuri de sănătate publică. Prevenirea necesită un portofoliu de acțiuni la diferite niveluri, inclusiv: sisteme meteorologice de alertă timpurie, consiliere publică și medicală în timp util, servicii de sănătate destinate grupurilor deosebit de vulnerabile, îmbunătățiri ale mediului urban și construit (de exemplu, îmbunătățirea locuințelor și a amenajării teritoriului) și asigurarea faptului că sistemele de asistență medicală și sociale sunt pregătite să ia măsuri. Aceste acțiuni pot fi integrate într-un plan de acțiune definit privind sănătatea termică.

Proiectul EuroHEAT a recomandat următoarele opt etape pentru elaborarea unui plan de acțiune privind sănătatea termică:

1. Colaborarea între organisme și instituții și identificarea unui organism principal pentru coordonarea răspunsurilor;
2. disponibilitatea unor sisteme de alertă precise și în timp util;
3. informații privind sănătatea legate de căldură elaborate în prealabil;
4. Evitarea sau reducerea expunerii la căldură;
5. O atenție deosebită acordată grupurilor vulnerabile ale populației;
6. Furnizarea de asistență medicală, servicii sociale și infrastructură;
7. Supravegherea în timp real a stării de sănătate este integrată în procesul de planificare și
8. Componente și criterii de monitorizare și evaluare.

Exemple de planuri de acțiune privind sănătatea termică sau planuri similare la nivel național sunt:

• Planul portughez de contingență undelor de căldură
• planul Heatwave pentru Anglia
• Planul Austriac de Protecție împotriva Căldurii
• Planul de acțiune privind sănătatea termică al Macedoniei de Nord

Inițiative pot fi găsite, de asemenea, la nivel regional, cum ar fi serviciul „Heat Hotline Parasol” pus în aplicare în regiunea Kassel din Germania.

Sistemele adoptate în țările europene variază de la abordări tradiționale de comunicare pasivă (de exemplu, comunicate de presă) la comunicări active către persoane vulnerabile, de exemplu, alertele sunt trimise grupurilor-țintă.

Pentru a pregăti planurile de acțiune privind sănătatea termică, colaborarea dintre diferiții actori este esențială. Aceasta include actori din diverse instituții (multi-agenții) și din diferite sectoare (intersectoriale), cum ar fi aproape toate planurile de urgență. Deși multe acțiuni țin de sectorul sănătății, implicarea activă a altor sectoare este, de asemenea, foarte relevantă. În plus, planurile de acțiune privind sănătatea termică sunt adesea elaborate la nivel național și puse în aplicare și la nivel regional și local; prin urmare, implicarea și colaborarea verticală între instituțiile și actorii relevanți de la toate nivelurile de guvernanță sunt extrem de importante.

Comunicarea este o parte integrantă a gestionării riscurilor pentru sănătate, care implică un proces interactiv de schimb de informații, concepte sau preocupări legate de astfel de riscuri, între persoane, grupuri și instituții. Instituirea unui dialog cât mai curând posibil între diferiții actori implicați – inclusiv utilizatorii-țintă – oferă mai multe beneficii. Prin urmare, la început, este necesar să se furnizeze informații și cunoștințe. Acest lucru va spori gradul de conștientizare și de îngrijorare din partea diferiților actori. Eforturile de însoțire, cum ar fi sensibilizarea populației cu privire la efectele căldurii și la problemele de sănătate, concentrându-se în special asupra celor mai vulnerabile grupuri predispuse la riscurile căldurii pentru sănătate, sunt componente extrem de importante ale oricărui plan de sănătate termică și ale punerii în aplicare cu succes a acestuia.

Pe baza experienței OMS Europa privind căldura și sănătatea (de exemplu, EuroHEAT, Health advic e și Grupul de lucru european privind sănătatea în domeniul schimbărilor climatice) și pe baza planurilor de acțiune și a literaturii existente privind sănătatea termică, pot fi identificate elemente esențiale pentru punerea în aplicare cu succes a planurilor de acțiune privind sănătatea termică:

• un organism de coordonare responsabil cu punerea în aplicare a planului și colaborarea cu mai multe agenții;
• sisteme de alertă exacte și în timp util, pentru a stabili pragurile de acțiune;
• un plan de informare și comunicare a informațiilor privind sănătatea legate de căldură, inclusiv o identificare clară a ceea ce trebuie comunicat, cui și când;
• recomandări (de exemplu, cu privire la reducerea expunerii la căldură și recomandări privind modul de menținere a temperaturilor interioare scăzute în timpul episoadelor de căldură) care vizează cele mai vulnerabile grupuri de populație;
• o pregătire pe termen mediu și lung a sistemului de sănătate și asistență socială (de exemplu, prin formarea și planificarea personalului, asistență medicală adecvată și îmbunătățirea mediului fizic);
• Monitorizarea mortalității și morbidității asociate perioadelor de stres termic și un mecanism de evaluare a performanței planului;
• Raportați principalele părți interesate (de exemplu, ministrul sănătății) și publicul larg cu privire la activitățile desfășurate în cursul anului.

Aceste elemente nu sunt secvențiale, deși unele se referă în primul rând la planificare, iar altele mai mult la răspuns.

Pentru a pune pe deplin în aplicare planurile, sunt necesare eforturi de coordonare între diverși actori la nivel național, subnațional și local. Acest efort poate fi solicitant și trebuie definit în detaliu, în special în ceea ce privește fluxul de informații și consilierea cu privire la cine face ce și când. Chiar dacă informația este bine comunicată, aceasta nu implică în mod necesar că grupurile cele mai vulnerabile ale societății (persoanele în vârstă, copiii mici, persoanele cu probleme actuale de sănătate etc.) sunt atinse și pot acționa pe baza informațiilor furnizate. Pot fi necesare unele eforturi suplimentare în ceea ce privește punerea în aplicare a acțiunilor sugerate, ceea ce implică alte eforturi financiare și ar putea fi mai greu de pus în aplicare pe termen scurt (de exemplu, în cazul schimbării clădirilor).

Majoritatea planurilor existente sunt conduse și/sau finanțate de ministerele sectoriale conexe; în unele cazuri, proiectele de cercetare au reprezentat punctul de plecare pentru elaborarea și punerea în aplicare (pilot) a planului. Punerea în aplicare integrală a unui plan de acțiune privind sănătatea termică necesită munca personalului în diferite domenii legate de prevenirea riscurilor pentru sănătate, astfel încât estimarea costurilor și a resurselor asociate planurilor este destul de dificilă și specifică contextului.

Beneficiile planurilor constau în prevenirea efectelor adverse asupra sănătății, în special asupra celor mai vulnerabile grupuri-țintă. Până în prezent, beneficiile nu au fost analizate sau calculate pe deplin, deoarece multe planuri sunt în vigoare doar de câțiva ani și, prin urmare, sunt monitorizate în prezent, dar nu sunt încă evaluate.

În general, se poate afirma că furnizarea de informații către mai mulți actori subnaționali și locali - care pot fie să prevină în mod corespunzător, fie cel puțin să reducă la minimum efectele adverse asupra sănătății - în comparație cu lipsa de informații este deja un beneficiu clar. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește costurile, deoarece informațiile furnizate ajută la planificarea eficientă a personalului medical și a unităților de asistență medicală conexe.

Temeiul juridic și politic pentru un plan de acțiune privind sănătatea termică poate fi de natură diferită și poate include documente precum strategii de adaptare, planuri de acțiune pentru adaptare sau strategii de reducere/gestionare a riscurilor. Majoritatea planurilor au fost elaborate la nivel național. În unele cazuri, existau deja planuri subnaționale; planul național a fost elaborat pe baza acestor experiențe și urmărește să ofere un plan-umbrelă la nivel național (de exemplu, în cazul Austriei).

Elaborarea unui plan de acțiune privind sănătatea termică este un proces relativ rapid, care poate necesita câțiva ani, în funcție și de nivelul de colaborare necesar între actorii din domeniul sănătății și al avertizării timpurii. Punerea în aplicare, precum și monitorizarea acesteia reprezintă un efort continuu. Majoritatea planurilor de acțiune privind sănătatea termică sunt operaționale din mai până în septembrie.

În mod normal, se presupune că acțiunile prevăzute în planuri vor continua pe termen lung. Monitorizarea, evaluarea și revizuirea sunt componente esențiale ale oricărui plan, pentru a-l adapta la evoluția condițiilor. Unele planuri prevăd o revizuire a planului după ce se acumulează mai multă experiență.