Sectorul financiar

Mesaje-cheie

• Expunerea infrastructurii sectorului financiar la schimbările climatice este scăzută în comparație cu expunerea și vulnerabilitatea activelor în care investește. Expunerea la factorii determinanți ai riscurilor climatice reflectă o vulnerabilitate inegală între regiunile și sectoarele UE, dar și o concentrare în anumite portofolii ale sectorului financiar, bănci și instituții financiare.
• Investițiile durabile în adaptare sunt armonizate într-o taxonomie a UE care trebuie să acopere mai multe activități economice de-a lungul timpului și care este aplicabilă la nivel mondial. Prin investiții care sunt etichetate ca fiind durabile, sectorul financiar poate promova și sprijini măsuri de adaptare pentru a reduce riscurile climatice fizice. Riscurile reziduale pot fi transferate prin intermediul mecanismelor de asigurare.

Impacturi, vulnerabilități și riscuri

Schimbările climatice prezintă riscuri macroeconomice și fiscale semnificative pentru UE, cauzând pierderi semnificative în Europa. Aceasta poate dăuna performanței economice, poate reduce veniturile fiscale și poate crește cheltuielile guvernamentale pentru recuperarea în caz de dezastru și costurile sociale. Aceste efecte amenință stabilitatea fiscală, perturbă fluxurile comerciale, afectează stocul de capital, reduc productivitatea și oferta de forță de muncă, împiedicând în cele din urmă creșterea economică și sporind incertitudinea financiară. De exemplu, inundațiile din 2021 din Germania, Belgia și Țările de Jos au costat 44 de miliarde EUR. Aceste efecte afectează finanțele publice, asigurătorii, investitorii și piețele financiare. Se preconizează că costurile economice vor crește brusc în următoarele decenii, riscurile provenind atât din impactul direct, cât și din efectele internaționale revenind în cascadă în Europa.

Între 1980 și 2023, extremele legate de vreme și climă s-au ridicat la aproximativ 738 de miliarde EUR (valorile din 2023). Un număr relativ mic de evenimente este responsabil pentru o mare parte din pierderile economice: 5 % din evenimentele meteorologice și climatice cu cele mai mari pierderi sunt responsabile pentru 61 % din pierderi, iar 1 % din evenimente cauzează 28 % din pierderi (calculele proprii ale AEM bazate pe setul de date inițial). Pierderile anuale medii (prețuri constante, 2023 euro) au fost de aproximativ 8,5 miliarde EUR în perioada 1980-1989, 14,0 miliarde EUR în perioada 1990-1999, 15,8 miliarde EUR în perioada 2000-2009 și 17,8 miliarde EUR în perioada 2010-2019. Cei 5 ani cu cele mai mari valori anuale sunt 2021 (63,0 miliarde EUR), 2022 (56,0 miliarde), 2002 (45,7 miliarde), 2023 (43,9 miliarde) și 1999 (36,7 miliarde).

Asigurarea este vitală pentru atenuarea impactului economic al dezastrelor climatice prin finanțarea reconstrucției și acoperirea pierderilor. Cu toate acestea, mai puțin de 20 % din pierderile cauzate de schimbările climatice în Europa în perioada 1980-2023 au fost asigurate, ceea ce evidențiază un decalaj semnificativ în materie de protecție. Abordarea acestui decalaj în ceea ce privește opțiunile de politică este esențială. Capacitatea de a reduce ponderea pierderilor economice potențiale cauzate de schimbările climatice activelor și activităților neasigurate – decalajul în materie de protecție a climei – va determina o mare parte a rezilienței societăților.

Evaluarea europeană a riscurilor climatice a identificat mai multe riscuri climatice majore relevante pentru sectorul financiar. Riscul la adresa viabilității mecanismelor europene de solidaritate necesită acțiuni urgente. Riscul pentru finanțele publice care duce la o criză financiară și riscul pentru piețele europene de bunuri imobiliare sau de asigurări necesită mai multe acțiuni. În cele din urmă, riscurile pentru piețele financiare europene generate de impactul schimbărilor climatice în Europa și în afara acesteia necesită investigații suplimentare.

Cadrul de politică

Ca răspuns la impactul tot mai mare al schimbărilor climatice, Comisia Europeană a început să integreze reziliența la schimbările climatice în cadrele bugetare. Sectorul bancar și al asigurărilor a început, de asemenea, să ia măsuri pe cont propriu pentru a face față acestor impacturi.

În ceea ce privește impactul schimbărilor climatice asupra economiei și sistemului financiar european, Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice face trimitere la Strategia UE privind finanțarea durabilă pentru mai multe detalii, întrucât finanțarea durabilă joacă un rol esențial în realizarea obiectivelor de politică din cadrul Pactului verde european, precum și a angajamentelor internaționale ale UE privind obiectivele în materie de climă și durabilitate.

Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea împuternicește Comisia să adopte acte delegate și acte de punere în aplicare pentru a specifica modul în care autoritățile competente și participanții la piață respectă obligațiile prevăzute în directivă. În iulie 2023, Comisia a adoptat un prim act delegat care include cerințe de informare privind schimbările climatice.

Actul legislativ privind reziliența operațională digitală (DORA) este un regulament al UE care a intrat în vigoare la 16 ianuarie 2023 și se aplică de la 17 ianuarie 2025. Scopul său este de a consolida securitatea informatică a entităților financiare, cum ar fi băncile, societățile de asigurare și firmele de investiții, și de a se asigura că sectorul financiar din Europa poate rămâne rezilient în cazul unor perturbări operaționale grave. Aceasta include, de asemenea, impactul schimbărilor climatice și al evenimentelor legate de degradarea mediului și al dezastrelor naturale.

DORA armonizează normele referitoare la reziliența operațională a sectorului financiar. Acesta se aplicăunui număr de 20 de tipuri diferite de entități financiare și de furnizori terți de servicii TIC.

Sectorul asigurărilor

Ponderea pierderilor economice neasigurate cauzate de toate pericolele meteorologice și climatice înregistrate pare să crească din cauza acțiunilor lente de adaptare și a fenomenelor meteorologice extreme mai frecvente în absența unor rate mai ridicate de penetrare a asigurărilor împotriva schimbărilor climatice. Riscurile climatice sunt susceptibile să streseze economiile locale și să cauzeze disfuncționalități ale pieței care afectează atât consumatorii, cât și asigurătorii. Evenimentele catastrofale mai frecvente, în combinație cu necesitatea de a îndeplini cerințele de reglementare în continuă evoluție, pot amenința modelele de afaceri ale întreprinderilor și pot face ca asigurarea unor riscuri să fie inaccesibilă pentru clienți sau imposibilă pentru asigurători. Astfel cum se menționează în raportul Grupului de lucru II AR6 al IPCC privind schimbările climatice 2022: Impacts, Adaptation and Vulnerability (Impacturi, adaptare și vulnerabilitate), o soluție-cheie de adaptare este îmbunătățirea accesului la credite și asigurări pentru a se proteja împotriva variabilității în ceea ce privește accesul la resurse și abundența acestora.

Pentru a aborda aceste aspecte, Comisia Europeană este:

• Consolidarea dialogului dintre asigurători, factorii de decizie politică și alte părți interesate, prin intermediul dialogului privind reziliența la schimbările climatice. Principalul obiectiv al dialogului este de a reduce acest decalaj în materie de protecție a climei. Acesta este prezidat de DG CLIMA și DG FISMA;
• identifică și promovează cele mai bune practici în ceea ce privește instrumentele financiare pentru gestionarea riscurilor, în strânsă cooperare cu Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA);
• explorarea utilizării pe scară mai largă a instrumentelor financiare și a soluțiilor inovatoare pentru a face față riscurilor induse de schimbările climatice.

Solvabilitate II este o directivă în legislația Uniunii Europene care codifică și armonizează regulamentul UE privind asigurările. În primul rând, aceasta se referă la valoarea capitalului pe care societățile de asigurare din UE trebuie să îl dețină pentru a reduce riscul de insolvență. Cu toate acestea, până în prezent, directiva nu ține seama pe deplin de riscurile generate de schimbările climatice și există mai multe voci care solicită o mai bună reflectare a acestui aspect în submodulul „risc de catastrofă naturală”.

Sectorul bancar și de investiții

Băncile sunt supuse unei presiuni de reglementare și comerciale din ce în ce mai mari pentru a se proteja de impactul schimbărilor climatice și pentru a se alinia la agenda globală privind sustenabilitatea. Din cauza lipsei cadrului de reglementare și supraveghere, o serie de bănci centrale și autorități de reglementare din întreaga lume au devenit conștiente de rolul și mandatul lor potențial în abordarea schimbărilor climatice și a riscurilor de mediu cu care se confruntă sectorul. De exemplu, un grup de bănci centrale, inclusiv Banca Centrală Europeană, a lansat Rețeaua pentru ecologizarea sistemului financiar în 2017. Scopul său este de a contribui la analiza și gestionarea riscurilor legate de climă și mediu în sectorul financiar și de a mobiliza finanțarea principală pentru a sprijini tranziția către o economie durabilă.

Alte câteva bănci private au început să dezvolte noi produse, cum ar fi obligațiunile verzi sau ipotecile verzi. Obligațiunile verzi sunt instrumente de datorie care diferă de titlurile de valoare convenționale cu venit fix numai prin faptul că emitentul se angajează să utilizeze veniturile pentru a finanța proiecte menite să aibă efecte pozitive asupra mediului sau a climei. Grupul de experți tehnici privind finanțarea durabilă a publicat în 2020 Ghidul de utilizare a standardului UE privind obligațiunile verzi.

În cadrul unei ipoteci verzi, o bancă sau un creditor ipotecar oferă unui cumpărător de locuințe condiții preferențiale dacă poate demonstra că proprietatea pentru care împrumută îndeplinește anumite standarde de mediu.

Regulamentul privind informațiile referitoare la investițiile durabile și riscurile legate de durabilitate introduce obligații de informare cu privire la modul în care investitorii instituționali și administratorii de active integrează factorii de mediu, sociali și de guvernanță (ESG) în procesele lor de gestionare a riscurilor. Actele delegate vor specifica în continuare cerințele privind integrarea factorilor ESG în deciziile de investiții, care fac parte din sarcinile investitorilor instituționali și ale administratorilor de active față de investitori și beneficiari.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Evaluarea europeană a riscurilor climatice din 2024 oferă o evaluare cuprinzătoare a riscurilor climatice majore cu care se confruntă Europa în prezent și în viitor. Acesta identifică 36 de riscuri climatice majore care amenință securitatea noastră energetică și alimentară, ecosistemele, infrastructura, resursele de apă, sistemele financiare și sănătatea oamenilor, luând în considerare, de asemenea, riscul pentru sectorul financiar.

Evaluarea europeană a riscurilor climatice din 2024 oferă o evaluare cuprinzătoare a riscurilor climatice majore cu care se confruntă Europa în prezent și în viitor. Acesta identifică 36 de riscuri climatice majore care amenință securitatea noastră energetică și alimentară, ecosistemele, infrastructura, resursele de apă, sistemele financiare și sănătatea oamenilor, luând în considerare, de asemenea, riscul pentru sectorul financiar.

O mulțime de activități legate de finanțarea durabilă, climatică și de adaptare abordează dimensiunea internațională. Această pagină se axează pe aspectele relevante pentru țările membre ale SEE la nivel național. Pentru mai multe informații cu privire la aspectele internaționale și de dezvoltare, puteți găsi informații pe paginile CCONUSC și pe portalul său de date.

De asemenea, IPCC se axează în principal pe fluxurile financiare internaționale (și pe aspectele legate de reducerea emisiilor de dioxid de carbon, mai degrabă decât pe cele legate de adaptare), dar capitolul privind aspectele transversale legate de investiții și finanțare din cel de-al 5-lea raport de evaluare al IPCC (AR5), Grupul de lucru III, detaliază, de asemenea, unele aspecte interne. Contribuțiile Grupului de lucru privind impactul, adaptarea și vulnerabilitatea (GL II) la AR6 sunt planificate pentru 2022.

Centrul mondial pentru adaptare derulează un program de finanțare a combaterii schimbărilor climatice, pentru a integra adaptarea la schimbările climatice și reziliența la acestea în procesul decizional, pentru a extinde finanțarea adaptării la schimbările climatice și a rezilienței și pentru a dezvolta instrumente financiare inovatoare.

AEM a publicat în 2007 raportul tehnic „Schimbările climatice: costul lipsei de acțiune și costul adaptării și desfășoară în prezent un nou proiect pe această temă, în cadrul căruia lucrările vor deveni disponibile în 2022.

Proiectele recente de cercetare privind finanțarea și economia adaptării sunt, de exemplu, proiectul H2020_Asigurare dezvoltat în continuare în cadrul de modelare a pierderilor OASIS și în platforma OASIS sau proiectul NAIAD axat pe valoarea de asigurare a naturii. Alte proiecte care se ocupă de economia și finanțarea adaptării sunt, de exemplu, COACCH, ClimateCost Econadapt sau NATURANCE. Acestea examinează fezabilitatea tehnică, financiară și operațională și performanța soluțiilor bazate pe o combinație de finanțare a riscurilor de dezastre și investiții în soluții bazate pe natură.

Sprijinirea investițiilor și a finanțării

Cadrul financiar multianual (CFM) al UE pentru perioada 2021-2027 se ridică la 1,21 mii de miliarde EUR, cu o sumă suplimentară de 807 miliarde EUR din instrumentul de redresare de nouă generație al UE. 30 % din acest buget este alocat activităților care contribuie la obiectivele climatice. Prin noul CFM, Comisia a majorat resursele pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, inclusiv prin mecanisme inovatoare, cum ar fi Fondul european pentru dezvoltare durabilă Plus, mobilizând resurse pe canale bilaterale și prin intermediul statelor membre ale UE.

Mai multe detalii privind angajamentele de finanțare sunt disponibile aici, iar o prezentare generală a mecanismelor de finanțare ale UE pentru perioada 2021-2027 poate fi consultată aici.

Pe lângă mecanismele de finanțare din cadrul UE, UE și statele sale membre și-au majorat sprijinul global pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice acordat țărilor terțe cu 7,4 % în 2019, ajungând la 21,9 miliarde EUR, din care 52 % au fost cheltuite pentru a ajuta partenerii UE să se adapteze la schimbările climatice. Asigurarea unei proporții ridicate de finanțare a combaterii schimbărilor climatice în cadrul cooperării internaționale a UE și, în special, în vederea adaptării, va rămâne în viitor.

Sprijinirea punerii în aplicare a adaptării

EIOPA dezvoltă în continuare activități de punere în aplicare a finanțării durabile, de exemplu cu un tablou de bord privind decalajul în materie de protecție a asigurărilor, activități metodologice pentru a include schimbările climatice în asigurarea împotriva catastrofelor naturale (cerințe de capital de solvabilitate) sau în subscrierea și stabilirea prețurilor pentru asigurările generale.