Biodiversitatea

Mesaje-cheie

• Conservarea biodiversității și acțiunile climatice sunt legate în mod intrinsec: Biodiversitatea joacă un rol important în reglarea climei, dar, în același timp, schimbările climatice afectează toate speciile și habitatele acestora. Schimbările climatice afectează dinamica ecosistemelor și adecvarea habitatelor la biodiversitate.
• Abordările ecosistemice pot contribui la reducerea vulnerabilității biodiversității, iar sectoarele economice ale ecosistemelor pot recunoaște schimbările climatice și se pot adapta la acestea prin adoptarea unei abordări ecosistemice. Acest lucru poate fi realizat, în ceea ce privește gestionarea habitatelor și a speciilor, prin măsuri de adaptare la utilizarea terenurilor și de gestionare a apei, care consolidează infrastructura ecologică și sporesc robustețea populațiilor și habitatelor locale.
• Cadrul de politică al UE, inclusiv Strategia privind biodiversitatea, directivele privind păsările și habitatele, Natura 2000, Strategia privind infrastructura ecologică și Regulamentul UE privind speciile invazive, prevede acest lucru, împreună cu măsurile conexe din cadrul politicilor sectoriale (de exemplu, politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului). Se fac investiții substanțiale în dezvoltarea cunoștințelor pentru a sprijini biodiversitatea și pentru a reface sau a conserva sănătatea și ecosistemele.

Impacturi, vulnerabilități și riscuri

Orhan Kartal, Climate Change PIX /EEA

Schimbările climatice reprezintă unul dintre principalii factori determinanți ai pierderii biodiversității și ai degradării ecosistemelor. Schimbările climatice afectează, de asemenea, în mod indirect biodiversitatea, deoarece interacționează cu factori neclimatici, cum ar fi schimbarea destinației terenurilor și practicile de gestionare a terenurilor.

Schimbările climatice implică schimbări în distribuția și abundența speciilor și amenință rețelele trofice existente. Habitatele se pot schimba sau pot dispărea, iar populațiile de specii pot deveni din ce în ce mai izolate sau mai vulnerabile la dispariție [risc major în evaluarea europeană a riscurilor climatice (EUCRA)]. Se preconizează că schimbările climatice vor modifica ciclurile de viață ale plantelor și animalelor. De exemplu, odată cu creșterea preconizată a temperaturilor, multe plante vor începe să crească și să înflorească mai devreme în primăvară, iar sezonul de creștere va persista pentru o perioadă mai lungă în toamnă. Unele animale se vor trezi mai devreme din hibernare sau vor migra în momente diferite. Astfel de schimbări afectează, de asemenea, serviciile pe care ecosistemele le oferă societății. În plus, invaziile de specii cauzate de schimbările climatice pot eroda și mai mult biodiversitatea autohtonă (risc major în EUCRA).

Un alt risc pentru biodiversitate provine din creșterea frecvenței și a intensității incendiilor forestiere care afectează zone care pot duce la pierderea ireversibilă a habitatelor (risc major în EUCRA).

Cadrul de politică

Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030, adoptată în 2020 în contextul Pactului verde european, plasează biodiversitatea UE pe calea redresării, recunoscând că pierderea biodiversității și crizele climatice sunt interconectate și necesită acțiuni coordonate. Aceste legături sunt, de asemenea, puternic recunoscute în Strategia UE privind adaptarea, o altă componentă esențială a Pactului verde european prin extinderea soluțiilor bazate pe natură. Soluțiile bazate pe natură sunt considerate un mecanism esențial pentru abordarea dublei crize a pierderii biodiversității și a schimbărilor climatice, precum și pentru potențialul de a aduce beneficii naturii, societății și economiei.

Politica UE recunoaște rolul esențial pe care îl joacă elementele de peisaj verde și albastru în adaptarea la schimbările climatice, rețeaua Natura 2000, instituită în temeiul Directivelor UE privind păsările și habitatele, constituind o coloană vertebrală unică a zonelor protejate. Orientările pentru abordarea schimbărilor climatice în gestionarea siturilor Natura 2000 au fost elaborate în 2013 pentru a facilita gestionarea siturilor și luarea deciziilor la nivel local și regional. Orientările specifică necesitatea de a trece de la o perspectivă de conservare statică la o abordare de gestionare adaptivă, care implică luarea în considerare a impactului potențial asupra climei și conceperea unor acțiuni de gestionare care să țină seama de impactul respectiv.

La 22 iunie 2022, Comisia a adoptat propunerea de lege obligatorie din punct de vedere juridic privind refacerea naturii. Scopul este de a asigura ecosisteme, habitate și specii reziliente în fața amenințărilor legate de schimbările climatice, de a contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea ca soluție esențială bazată pe natură.

Strategia UE privind infrastructurile ecologice face o trimitere directă la Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice prin acțiuni privind infrastructura ecologică, abordări ecosistemice pentru a încuraja adaptarea și reducerea riscului de dezastre. Conceptul de infrastructură ecologică descrie rețelele ecologice în contextul lor mai larg (dincolo de zonele protejate) și subliniază importanța menținerii și refacerii furnizării de bunuri și servicii ecosistemice pentru societate și valoarea ecosistemelor multifuncționale. Infrastructura verde contribuie, de asemenea, la coerența rețelei Natura 2000 prin îmbunătățirea permeabilității peisajului. Aceasta creează rețele ecologice care pot contribui la îmbunătățirea rezilienței ecologice viitoare, deoarece coridoarele verzi permit speciilor să își schimbe aria de răspândire ca răspuns la schimbările climatice.

Speciile alogene invazive reprezintă una dintre principalele amenințări la adresa biodiversității și a serviciilor ecosistemice, în special în ecosistemele izolate din punct de vedere geografic și evolutiv, cum ar fi insulele mici. Printre alți factori, schimbările climatice sporesc riscul de distribuție (nouă) invazivă a speciilor, în special a speciilor termofile. Acest aspect este abordat în Regulamentul UE privind speciile invazive.

În special în ceea ce privește serviciile ecosistemice, există sinergii cu alte sectoare. Strategia UE „De la fermă la consumator” leagă în mod explicit lanțul de aprovizionare cu alimente de biodiversitate și climă. În plus, Directiva-cadru privind apa, Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului au toate abordări sectoriale pentru abordarea beneficiilor conexe legate de biodiversitate și climă.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Evaluarea europeană a riscurilor climatice din 2024 oferă o evaluare cuprinzătoare a riscurilor climatice majore cu care se confruntă Europa în prezent și în viitor. Acesta identifică 36 de riscuri climatice majore care amenință securitatea noastră energetică și alimentară, ecosistemele, infrastructura, resursele de apă, sistemele financiare și sănătatea oamenilor, luând în considerare, de asemenea, riscul pentru sectorul biodiversității.

Clima, biodiversitatea și ecosistemele sunt considerate interdependente în raportul GL II AR6 al IPCC din 2022 privind schimbările climatice: Impact, adaptare și vulnerabilitate. Biodiversitatea are o capacitate limitată de adaptare la schimbările climatice preconizate (astfel cum se prevede în Raportul special al IPCC privind încălzirea globală de 1,5 °C). Prin urmare, sprijinirea rezilienței biodiversității la schimbările climatice este esențială pentru menținerea funcționării ecosistemului. Impactul schimbărilor climatice poate fi redus în mod eficace numai prin conservarea (sau restabilirea) biodiversității în 30-50 % din zonele terestre de apă dulce și oceanice ale Pământului. Protejarea sau restabilirea biodiversității creează un tampon care reduce impactul și reduce vulnerabilitatea noastră la evenimente climatice din ce în ce mai extreme.

A fost lansată o colaborare între Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) și Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) pentru a aborda agenda comună privind biodiversitatea și clima. Primul atelier a avut ca rezultat un rezultat științific , care evidențiază legăturile și punctele de pârghie din guvernanța actuală și din sistemele socioecologice care pot contribui la promovarea tranziției către o guvernanță transformatoare pentru abordarea legăturii dintre biodiversitate, climă și societate.

Agenția Europeană de Mediu (AEM) a publicat o evaluare bazată pe indicatori a schimbărilor climatice din trecut și preconizate și a impactului acestora asupra ecosistemelor și a societății. Într-un alt raport al AEM, soluțiile bazate pe natură sunt recunoscute ca un instrument-cheie pentru mobilizarea agendei comune privind biodiversitatea și clima. Grupul CTE pentru apele costiere interioare și marine a publicat Biodiversitatea în mările Europei, oferind o imagine de ansamblu a stării biodiversității acvatice, inclusiv a impactului și tendințelor cauzate de schimbările climatice.

Centrul Comun de Cercetare dispune de un Centru de cunoștințe privind biodiversitatea, care oferă baza științifică pentru integrarea politicilor UE în domeniul biodiversității, inclusiv a schimbărilor climatice. În iulie 2021, Comisia a publicat prima evaluare a ecosistemelor din UE, subliniind că impactul schimbărilor climatice asupra biodiversității este în creștere. BiodiverCities este un proiect-pilot al UE, lansat recent, pentru a îmbunătăți participarea societății civile la planificarea procesului decizional în ceea ce privește biodiversitatea urbană, natura din orașe și din jurul acestora.

Serviciul Copernicus privind schimbările climatice (C3S), care este pus în aplicare de Centrul european pentru previziuni meteorologice pe termen mediu în numele Uniunii Europene, colectează date pentru a monitoriza clima și a anticipa modul în care aceasta se va schimba în viitor. Aceste informații pot fi utilizate pentru a investiga modul exact în care schimbările climatice vor avea un impact asupra diferitelor sectoare, peisaje și ecosisteme.

Date și informații cuprinzătoare privind biodiversitatea în UE pot fi găsite în Sistemul european de informații privind biodiversitatea (BISE), împreună cu informații privind modul în care biodiversitatea este afectată de schimbările climatice .

Sprijinirea investițiilor și a finanțării

Cadrul financiar multianual (CFM) al UE pentru perioada 2021-2027 se ridică la 1,21 mii de miliarde EUR, cu o sumă suplimentară de 807 miliarde EUR din instrumentul de redresare de nouă generație al UE. 30 % din acest buget este alocat activităților care contribuie la obiectivele climatice.

Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 urmărește să deblocheze cel puțin 20 de miliarde EUR pe an pentru natură și să se asigure că o proporție semnificativă din cele 30 % din CFM dedicate acțiunilor climatice este investită în biodiversitate și în soluții bazate pe natură. Acesta recunoaște refacerea tipurilor de ecosisteme care sunt absorbanți de carbon deosebit de importanți, cum ar fi pădurile, turbăriile, pajiștile, zonele umede, mangrovele și pajiștile de iarbă de mare, și recunoaște, de asemenea, rolul refacerii solurilor în această privință. Aceasta permite o rețea transeuropeană coerentă pentru natură în cadrul pilonului său de protecție, pentru a permite migrația speciilor și adaptarea la schimbările climatice.

Principalele instrumente ale UE disponibile pentru sprijinirea adaptării sunt:

• programul LIFE;
• Orizont Europa: cel mai relevant pentru biodiversitate și adaptarea la schimbările climatice este clusterul 6 privind alimentele, bioeconomia, resursele naturale, agricultura și mediul.

Cercetarea privind biodiversitatea și adaptarea este, de asemenea, sprijinită prin intermediul BiodivERsA ERA-Net, care coordonează programele naționale de cercetare privind biodiversitatea în întreaga Europă.

În prezent, principalul motor al cheltuielilor înregistrate pentru biodiversitate în bugetul UE se află în cadrul politicii agricole comune și se preconizează că acest lucru va continua. De asemenea, se efectuează cheltuieli importante în cadrul Fondului european de dezvoltare regională, al Fondului social și al Fondului de coeziune. O imagine de ansamblu cuprinzătoare poate fi găsită pe pagina privind finanțarea de către UE a măsurilor de adaptare.

MRE de adaptare

Principalele constatări ale Raportului AEM privind starea naturii din 2020 includ confirmarea faptului că schimbările climatice reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa biodiversității și că activitățile agricole, abandonarea terenurilor și poluarea reprezintă presiuni majore asupra habitatelor și a speciilor. Pentru a înțelege schimbările din biodiversitatea Europei de-a lungul timpului, Uniunea Europeană se bazează pe datele colectate și raportate într-un mod coerent și comparabil. O dată la șase ani, statele membre ale UE au obligația de a raporta cu privire la dimensiunile și tendințele populațiilor de păsări (articolul 12 din Directiva privind păsările), precum și cu privire la stadiul de conservare și tendințele habitatelor și speciilor vizate (articolul 17 din Directiva privind habitatele) pe teritoriile lor europene. Pentru a examina sinergiile și compromisurile dintre protecția biodiversității și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, organizarea IPBES (Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice) și IPCC a găzduit un atelier în 2021. Acesta este un raport științific elaborat în contextul acordurilor internaționale importante, inclusiv al Acordului de la Paris, și al obiectivelor de dezvoltare durabilă. Acest atelier a explorat interacțiunea dintre climă și biodiversitate, de la tendințele actuale la rolul și punerea în aplicare a soluțiilor bazate pe natură și dezvoltarea durabilă a societății umane.