Periferia nordică și Arctica

Țările din regiune

Periferia nordică și regiunea transnațională arctică cuprind partea cea mai nordică a Europei, inclusiv părți din teritoriile Atlanticului de Nord. Perioada de programare Interreg 2021-2027 acoperă nordul și estul Finlandei, regiunile nordice și vestice ale Irlandei și nordul Suediei. În afara UE, aceasta include Insulele Feroe, Groenlanda, Islanda și părțile nordice ale Norvegiei. În comparație cu perioada de programare anterioară (2014-2020), noua zonă nu mai include Irlanda de Nord, Scoția și regiunea norvegiană Vestlandet (regiunea de sud). Pe de altă parte, programul include acum comitatele irlandeze Roscommon, Cavan, Monaghan și Tipperary. O hartă care compară vechile și noile frontiere poate fi văzută aici.

Cadrul de politică

1.     Programul de cooperare transnațională

Programul Interreg pentru periferia nordică și regiunea arctică (NPA) 2021-2027 se axează pe trei priorități:

• Prioritate: 1 - Consolidarea capacității de inovare pentru comunități NPA reziliente și atractive
• Prioritate: 2 - Consolidarea capacității de adaptare la schimbările climatice și a suficienței resurselor în comunitățile NPA
• Prioritate: 3 - Consolidarea capacității organizaționale a comunităților NPA de a utiliza oportunitățile de cooperare.

Adaptarea la schimbările climatice este luată în considerare pe scară largă în documentul programului, fiind un subiect-cheie al priorităților 1 și 2. Capacitatea de inovare ca mijloc de adaptare, gestionare și răspuns la schimbare este un obiectiv explicit abordat de prioritatea 1, în cadrul obiectivului specific 1.1 (RSO1.1. dezvoltarea și consolidarea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea tehnologiilor avansate). Prioritatea 2, dedicată în mod specific adaptării, este organizată în jurul a trei obiective specifice care abordează eficiența energetică (RSO2.1), reducerea riscului de dezastre (RSO2.4) și tranziția către o economie circulară și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor (RSO2.6).

Programul va sprijini transferul de cunoștințe și experiențe între diferitele zone ale regiunii transnaționale și crearea de noi rețele transnaționale. Activitățile ar trebui să urmărească dezvoltarea durabilă, cu șanse egale pentru bărbați și femei și includerea grupurilor subreprezentate.

În plus, îmbunătățirea cooperării transnaționale, care face obiectul priorității 3, este recunoscută ca factor favorizant pentru dezvoltarea unor comunități mai reziliente, prin punerea în aplicare a unor noi strategii macroregionale, a unor strategii privind bazinele maritime, precum și a altor strategii teritoriale.

Pentru perioada de programare anterioară (2014-2020), Interreg V B a considerat adaptarea la schimbările climatice în mod explicit în obiectivele sale tematice, precum și o componentă-cheie a principiului său orizontal privind „durabilitatea mediului”.

2.    Strategii macroregionale

Regiunea NPA corespunde parțial domeniului Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice. Strategia acoperă, de fapt, teritoriile țărilor membre ale UE Suedia și Finlanda și salută cooperarea cu țările vecine ale UE Islanda și Norvegia. Pentru mai multe informații, consultați pagina dedicată Mării Baltice.

3.     Convenții internaționale și alte inițiative de cooperare

Împreună cu zona Atlanticului și cu Marea Nordului, această regiune face parte din zona acoperită de „Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est” a OSPAR. Periferia nordică și zona arctică corespund subregiunii OSPAR „Apele Arctice”. În cadrul acestei convenții, schimbările climatice (și acidificarea oceanelor) sunt abordate ca o chestiune transversală pentru generarea de cunoștințe, monitorizarea impactului și conceperea opțiunilor de gestionare care vizează creșterea rezilienței ecosistemelor.

Consiliul Arctic este principalul forum interguvernamental din regiunea arctică. Are o acoperire circumpolară, ceea ce o face mai mare decât Periferia de Nord și regiunea transnațională arctică. Membrii săi sunt guverne naționale (Canada, Danemarca, inclusiv Groenlanda și Insulele Feroe, Finlanda, Islanda, Norvegia, Rusia, Suedia și Statele Unite) și reprezentanți ai comunităților indigene arctice și ai altor locuitori ai regiunii arctice. Schimbările climatice sunt abordate, în special, de Programul de monitorizare și evaluare a regiunii arctice (AMAP), precum și de alte grupuri de lucru ale Consiliului Arctic. AMAP a înființat un grup de experți în domeniul climei. Grupul compilează și evaluează datele și informațiile care decurg din programul de monitorizare AMAP și din alte activități de cercetare și monitorizare relevante.  Raportul AMAP din 2021 intitulat „Arctic Climate change update: principalele tendințe și impacturi” rezumă cele mai recente constatări pentru regiunea arctică.

Consiliul Nordic de Miniștri este forumul de cooperare interguvernamentală al statelor nordice europene, la care participă Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Insulele Feroe, Groenlanda și Åland. Conform viziunii sale pentru 2030, regiunea nordică va deveni cea mai durabilă și mai integrată regiune din lume în 2030. Planul de acțiune (2021-2024) pentru Viziunea 2030 descrie modul de realizare a obiectivelor viziunii printr-o serie de inițiative legate de cele trei priorități strategice ale viziunii: o regiune nordică verde, o regiune nordică competitivă și o regiune nordică durabilă din punct de vedere social. Adaptarea la schimbările climatice este urmărită în special prin prioritatea „regiunea nordică verde”. Aceasta vizează dezvoltarea cunoștințelor privind amenajarea durabilă și adaptată la schimbările climatice a teritoriului (obiectivul 1), promovarea soluțiilor bazate pe natură pentru biodiversitate și climă (obiectivul 2) și promovarea activă a punerii în aplicare a acordurilor privind mediul și clima prin cooperare internațională (obiectivul 5). Consiliul nordic de miniștri a finanțat un program pe patru ani privind soluțiile bazate pe natură. Programul constă în cinci proiecte care se desfășoară în perioada 2021-2024 pentru a încuraja țările nordice să coopereze și să își consolideze baza de cunoștințe privind soluțiile bazate pe natură, refacerea, atenuarea schimbărilor climatice și infrastructura albastră/verde.

4.     Strategii și planuri de adaptare

Consiliul Euro-Arctic al Mării Barents (BEAC) este un forum de cooperare interguvernamentală specific pentru regiunea Mării Barents și are ca membri Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Rusia, Suedia și Comisia Europeană. BEAC a adoptat primul „Plan de acțiune privind schimbările climatice pentru cooperarea în regiunea Mării Barents” în 2013. Acesta a fost actualizat în 2017 și în 2021, după care miniștrii mediului din regiunea Barents au solicitat consolidarea acțiunilor climatice după 2020, cu contribuții sporite din partea tuturor grupurilor de lucru din regiunea Barents. Planul de acțiune din 2021 abordează provocarea tranziției către soluții cu emisii scăzute de dioxid de carbon și inteligente din punct de vedere climatic, consolidând în același timp capacitatea de adaptare și sensibilizarea în regiunea Mării Barents. Planul de acțiune din 2021 acoperă activități în principal pentru perioada 2021-2025, în timp ce o altă revizuire a planului este planificată pentru 2025.

Exemple de proiecte finanțate în perioada 2014-2020.

Exemple de proiecte finanțate prin programul NPA 2014-2020 sunt prezentate mai jos.

Proiectul CLIMATE (Inițiativa de învățare colaborativă pentru gestionarea și adaptarea la mediu) (2017-2020) a vizat promovarea și îmbunătățirea sensibilizării cu privire la schimbările climatice în comunitățile rurale periferice europene printr-o abordare bazată pe cunoaștere și printr-o planificare durabilă a resurselor condusă de comunitate. Aceasta a reunit autoritățile locale din zonele îndepărtate și slab populate din Suedia, Irlanda de Nord, Republica Irlanda și Insulele Feroe pentru a elabora planuri de adaptare. A fost elaborat un model de bune practici și un ghid pas cu pas pentru autoritățile locale din întreaga regiune NPA. Proiectul a sprijinit practic trei municipalități-pilot din regiunea NPA în pregătirea planurilor lor de adaptare.

Proiectul ANH (Adapt Northern Heritage) (2017-2020) a sprijinit comunitățile și autoritățile locale să adapteze patrimoniul cultural nordic la impactul schimbărilor climatice asupra mediului și la pericolele naturale asociate prin implicarea comunității și planificarea în cunoștință de cauză a conservării. Proiectul a dezvoltat un set de instrumente compus din cinci instrumente pentru a ajuta la înțelegerea modului în care schimbările climatice vor afecta siturile istorice din nord și pentru a explora opțiuni specifice de adaptare. Nouă situri istorice din întreaga Europă de Nord sunt utilizate în Adapt Northern Heritage ca studii de caz și au stat la baza elaborării setului de instrumente al proiectului.

Proiectul Water-Pro (Northern Runoffs into Profits) (2016-2019) a vizat dezvoltarea și transferul de instrumente și modele eco-eficiente pentru gestionarea scurgerilor în agricultură și extracția mineralelor în zonele nordice și arctice. Precipitațiile mai frecvente și mai intense, astfel cum sunt prevăzute în contextul schimbărilor climatice, vor genera noi provocări în ceea ce privește controlul scurgerilor de apă și siguranța apei, precum și în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de calitate a apei stabilite de Directiva-cadru europeană privind apa. Proiectul a dezvoltat un set de instrumente de bune practici de gestionare pentru industriile extractive agricole și miniere

Proiectul COAST (Coaste reziliente durabile) (2020-2022) a urmărit să ofere o foaie de parcurs pentru protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului cultural și natural al comunităților costiere slab populate și îndepărtate. Pe baza a patru proiecte demonstrative, proiectul a furnizat autorităților locale un set de instrumente de guvernanță pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a zonelor costiere.