Planificarea infrastructurii urbane verzi și albastre

Planificarea infrastructurii urbane verzi și albastre (UGI) este o abordare strategică pentru dezvoltarea unor rețele interconectate și multifuncționale de spații albastre și verzi care ar putea oferi o gamă largă de beneficii de mediu, sociale și economice și, în același timp, ar putea spori reziliența orașelor la schimbările climatice. Comisia Europeană subliniază planificarea strategică a spațiului verde la diferite scări spațiale (de la vecinătate la nivelul întregului oraș) și încurajează orașele să promoveze furnizarea de servicii ecosistemice și protecția biodiversității. Infrastructura verde și albastră urbană include diferite tipuri de spații verzi-albastre, cum ar fi pădurile, zonele umede, terenurile agricole, parcurile publice, grădinile private, elementele verzi unice (arbori de stradă, acoperișuri verzi etc.) sau iazurile și cursurile de apă. Acestea joacă un rol esențial în consolidarea capacităților de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora și în reducerea impactului negativ al pericolelor legate de schimbările climatice, cum ar fi valurile de căldură, inundațiile și seceta în orașe.  

Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 prevede acțiuni concrete pentru promovarea soluțiilor bazate pe natură care ar trebui integrate în mod sistematic în planificarea urbană. Comisia Europeană definește soluțiile bazate pe natură (SNB sau BNS) ca fiind „soluții inspirate și sprijinite de natură, care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor, oferă simultan beneficii de mediu, sociale și economice și contribuie la consolidarea rezilienței”. IUCN solicită adoptarea unei abordări ecosistemice holistice la punerea în aplicare a NbS și afirmă: „soluțiile bazate pe natură utilizează puterea ecosistemelor funcționale ca infrastructură pentru a furniza servicii naturale în beneficiul societății și al mediului”. AEM (2021) se referă la NbS ca la un „concept-umbrelă” pentru diverse acțiuni și abordări de politică (de exemplu, gestionarea bazată pe ecosisteme) care vizează creșterea rezilienței la schimbările climatice și, în același timp, oferă beneficii conexe pentru societate. 

În contexte urbane, NbS se referă în mod specific la diferite tipologii de infrastructură verde și albastră care utilizează resursele locale proprii ale naturii, cum ar fi vegetația, apa și solul. Aceste soluții abordează provocările de mediu, societale și climatice într-un mod mai eficient decât infrastructurile gri „convenționale”. Scara spațială a NbS în orașe poate varia de la zone împădurite mari la sisteme de apă pluvială la scară mică. În plus, rolul controlului uman sau al soluțiilor tehnologice în NbS poate varia foarte mult de la ecosistemele naturale autoreglementate (cum ar fi controlul inundațiilor asigurat de zonele umede urbane) care nu necesită intervenții umane sau necesită intervenții umane limitate, la soluțiile hibride gri-verzi (cum ar fi sistemele de gestionare a apelor pluviale și a scurgerilor urbane, de exemplu biofiltrele), pentru care tehnologia și intervenția umană joacă un rol semnificativ. 

NbS îmbunătățește condițiile de viață pentru toți, oferind oportunități atât pentru rezidenți, cât și pentru vizitatori în orașele cu economii dependente de turism. În special ori de câte ori UGI este situat în apropierea unor situri de patrimoniu importante, acesta ar putea fi inclus în oferta turistică a orașului, ar putea face parte din itinerariile vizitatorilor sau ar putea fi integrat în brandingul orașului, adăugând în cele din urmă valoare turismului urban (Terkenly et al., 2020).

Sunt necesare abordări participative în planificarea infrastructurii verzi urbane și în procesul de proiectare, punere în aplicare și evaluare a NbS. Colaborarea cu diferite părți interesate îmbunătățește transferul de cunoștințe între actori, în timp ce abordarea potențialelor bariere sociale sau instituționale este esențială pentru a spori acceptarea de către societate a acestor soluții și pentru a găsi cea mai bună opțiune care să țină seama de contextul sociopolitic local. În special autoritățile locale și regionale au un rol important și, prin urmare, este necesară o cooperare orizontală și verticală puternică, dar este importantă și legătura cu sectorul privat. 

Gestionarea peisajului urban este un proces complex care face obiectul unor agende contradictorii, cum ar fi locuințele, transportul, infrastructura comercială și economia. Infrastructura verde urbană necesită o planificare și o întreținere cuprinzătoare. Instituirea unei rețele de spații verzi la nivelul întregului oraș, cu coridoare conectate, trebuie cântărită și evaluată ca un tip-cheie de utilizare a terenurilor, împreună cu alte sectoare-cheie de utilizare a terenurilor. Interesele concurente și conflictuale în ceea ce privește utilizarea terenurilor, slaba colaborare cu principalele părți interesate (de exemplu, proprietarii de terenuri, sectorul construcțiilor, investitorii) sau gândirea compartimentată în administrația orașelor pot acționa ca factori limitativi puternici. Lipsa de cunoștințe privind beneficiile sau de experiență în ceea ce privește modul de punere în aplicare sau de proiectare a NbS poate cauza atitudini negative în rândul practicienilor, al factorilor de decizie politică sau al cetățenilor.  

Contextul local de mediu, social, cultural și instituțional are un impact semnificativ asupra succesului planificării UGI și a punerii în aplicare a NbS specifice. Prin urmare, au fost elaborate standarde și orientări bazate pe dovezi pentru orașe, cu scopul de a asigura o planificare și o guvernanță eficace și participativă a diferitelor SNG, de exemplu în cadrul mai multor proiecte finanțate de UE (de exemplu, Naturvation). În plus, abordările de guvernanță integratoare și favorabile incluziunii, cum ar fi guvernanța „mozaică” (combinând nivelul microal cetățeniei active cu nivelul macro al planificării urbane strategice, Buijs et al., 2019) sunt modalități bune de promovare a planificării, a punerii în aplicare și a întreținerii UGI coerente din punct de vedere social și colaborative.

Pierderea spațiilor verzi, degradarea ecosistemului natural, densificarea structurii orașelor și creșterea proporției de sol pavat au un impact negativ asupra ciclului apei, a calității aerului, a temperaturii locale și reduc reziliența orașelor la schimbările climatice. Acestea au costuri economice mari pentru societate și ecologizarea orașelor (de exemplu, plantarea de copaci sau crearea de noi spații verzi), refacerea ecosistemelor degradate, alegerea unor practici de gestionare cu intensitate redusă în parcuri sau construirea de soluții locale bazate pe natură pot aduce economii directe semnificative pentru a controla scurgerile de apă sau inundațiile în comparație cu soluțiile tradiționale bazate pe inginerie. În plus, aceste acțiuni ecologice au, de asemenea, multe beneficii economice indirecte, de exemplu prin atragerea investitorilor și crearea de noi locuri de muncă pentru o varietate de sectoare.  Alte beneficii pot fi legate de creșterea economiei turismului. Disponibilitatea spațiilor verzi poate juca un rol semnificativ care caracterizează ceea ce pot oferi orașele (Terkenli, et a. 2020), transferând alegerea către acestea, în special în destinațiile predispuse la stres termic (de exemplu, în vara mediteraneeană fierbinte).

Costul planificării UGI și al implementării NbS poate varia foarte mult în funcție de mulți factori interni, cum ar fi scara spațială, utilizarea tehnologiei în soluții, frecvența întreținerii și necesitatea reparațiilor. De obicei, costurile de întreținere sunt cele mai scăzute în ecosistemele naturale, cum ar fi habitatele rămase (de exemplu, pădurile urbane sau zonele umede) sau ecosistemele seminaturale (de exemplu, înlocuirea peluzelor cu pajiști). Costurile de înființare și de întreținere a anumitor tipuri de NbS sunt acoperite parțial sau integral de cetățeni (de exemplu, agricultura urbană), de ONG-uri (de exemplu, acțiuni de refacere a habitatelor degradate) sau de întreprinderi private (bazine de apă pluvială pentru gestionarea scurgerilor de apă). Uniunea Europeană a depus eforturi considerabile pentru mobilizarea NbS în Europa, oferind sprijin financiar prin intermediul Pactului verde european, consolidând transferul de cunoștințe cu privire la cazurile de succes (de exemplu, Atlasul naturii urbane) și oferind platforme digitale publice pentru a încuraja colaborarea cu sectoarele privat și public (Piața orașelor inteligente). 

Spațiile verzi și NbS din orașe pot contribui la reducerea riscului de dezastre, la îmbunătățirea gestionării apei și la producerea de efecte locale de răcire pentru a face față mai bine temperaturilor ridicate și valurilor de căldură. Pe lângă soluționarea provocărilor specifice legate de mediu, infrastructura verde și albastră oferă beneficii conexe care depășesc scopul lor principal. De exemplu, parcurile și corpurile de apă pot spori frumusețea orașului, servind în același timp și ca spații de agrement, promovând bunăstarea mentală și fizică (Nilsson și Johansson, 2021)

Printre alte beneficii conexe se numără: sprijinirea biodiversității urbane, stocarea carbonului (atenuarea), atenuarea poluării aerului, oferirea de spații pentru recreere, experiența în natură și asigurarea unei stări de bine sociale, fizice și mentale sporite. NbS în zonele urbane pot contribui la mai multe obiective de dezvoltare durabilă (ODD) și, în special, la obiectivele privind orașele durabile (11). 

În multe state membre ale UE, infrastructura urbană verde și soluțiile bazate pe natură au fost deja sprijinite de legislația națională referitoare la amenajarea teritoriului, gestionarea apelor pluviale, apele de suprafață sau protecția biodiversității. S-au dezvoltat stimulente și plăți care încurajează punerea în aplicare a NbS și UGI în locul infrastructurii gri tradiționale. În plus, în zonarea locală pot fi utilizate instrumente specifice de planificare, cum ar fi factorul „zona biotopului” (a se vedea, de exemplu, studiul de caz de la Berlin), pentru a solicita ca o parte din zonă să fie lăsată ca spațiu verde. Uniunea Europeană sprijină cu fermitate conceptul de infrastructură verde și soluțiile bazate pe natură în consolidarea rezilienței la schimbările climatice, a gestionării durabile a apei și a bunăstării oamenilor și a biodiversității în orașele europene. De exemplu, UGI și NbS sunt considerate un concept-cheie în: Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 (2020), Strategia UE privind infrastructura verde (2013) și Directiva-cadru a UE privind apa. În cele din urmă, Strategia UE din 2021 privind adaptarea la schimbările climatice subliniază importanța promovării soluțiilor de adaptare bazate pe natură, inclusiv prin extinderea acestora la nivel urban. 

Timpul de punere în aplicare variază în funcție de scara spațială, de la câteva luni la câțiva ani. De exemplu, punerea în aplicare a NbS la scară mică, cum ar fi pereții verzi sau biofiltrele locale, este un proces destul de rapid, iar timpul efectiv de construcție durează mai puțin de un an. Cu toate acestea, planificarea și proiectarea, obținerea permisiunilor oficiale, integrarea în alte procese de planificare și dezvoltare pot prelungi timpul de implementare. Planificarea și punerea în aplicare la scară largă a spațiului verde (de exemplu, dezvoltarea unui parc multifuncțional) pot dura mai mulți ani. Implementarea tehnică a noilor spații verzi este, de asemenea, mai scurtă decât implementarea ecologică completă. Poate fi nevoie de mai mulți ani înainte ca vegetația plantată în spații verzi sau în spații cu o singură suprafață netedă, cum ar fi acoperișurile verzi, să își îndeplinească pe deplin funcțiile ecosistemice (de exemplu, atenuarea schimbărilor climatice sau capacitatea de reținere a apei și a nutrienților). 

Durata de viață preconizată a infrastructurii verzi urbane interconectate ar trebui să fie foarte lungă, mult mai lungă decât cea a clădirilor individuale sau a infrastructurii verzi. Vârsta unui singur spațiu verde poate varia de la câteva sute de ani (de exemplu, parcuri istorice) la câțiva ani (de exemplu, acoperișuri verzi). Durata de viață a unui singur N bS poate varia, de asemenea, dar scopul este întreținerea pe termen lung.