Planificarea infrastructurii ecologice urbane și soluții bazate pe natură

Sunt necesare abordări participative în planificarea infrastructurii verzi urbane și în procesulde proiectare, punere în aplicare și evaluare a NbS. Colaborarea cu diferite părți interesate îmbunătățește transferul de cunoștințe între actori,în timp ce abordareapotențialelor bariere sociale sau instituționale este esențială pentru a spori acceptarea de către societate a acestor soluții și pentru a găsi cea mai bună opțiune care să țină seama de contextul socio-politic local. În special autoritățile locale și regionale au un rol important și, prin urmare, este necesarăo cooperare orizontală și verticală puternică, dar și legăturacu sectorul privateste importantă.

Gestionarea peisajului urban este un proces complex, supus unor agende conflictuale, cum ar fi locuințele, transporturile, infrastructura comercială și economia. Infrastructura ecologică urbană are nevoie de planificare și întreținere cuprinzătoare. Crearea unei rețele spațiale verzi la nivelul întregului oraș, cu coridoare conectate, trebuie cântărită și evaluată ca un tip-cheie de utilizare a terenurilor, împreună cu alte sectoare-cheie de utilizare a terenurilor. Interesele concurente și conflictuale de utilizare a terenurilor, colaborarea slabă cu principalele părți interesate (de exemplu, proprietarii de terenuri, sectorul construcțiilor, investitorii) sau gândirea siloză în administrația orașelor pot acționa ca factori de limitare puternici. Lipsa de cunoștințe privind beneficiile sau experiența în ceea ce privește modul de punere în aplicare sau de proiectare a NbS poate provoca atitudini negative în rândul practicienilor, al factorilor de decizie politică sau al cetățenilor. 

Contextul local de mediu, social, cultural și instituțional are un impact semnificativ asupra succesului planificării și implementării UGI. Prin urmare, au fost elaborate standarde și orientări bazate pe dovezi pentru orașe pentru a asigura planificarea și guvernanța UGI eficace și participative a diferitelor NbS, de exemplu în mai multe proiecte finanțate de UE (de exemplu, GREEN SURGE , ThinkNature, Naturvation). În plus, abordările de guvernanță integratoare și incluzive, cum ar fi guvernanța „mozaică” (combinând micronivelul cetățeniei active cu nivelul macro-nivel al planificării urbane strategice, Buijs et al., 2019) sunt modalități bune de promovare a planificării,punerii în aplicare și întreținerii UGI coezive și colaborative din punct de vedere social.

Pierderea spațiilor verzi, degradarea ecosistemului natural, densificarea structurii orașelor și creșterea proporției de soluri pavate au efecte negative asupra ciclului apei, a calității aerului, a temperaturii locale și asupra rezistenței la schimbările climatice a orașelor. Acestea au costuri economice mari pentru societate și pentru ecologizarea orașelor (de exemplu, plantarea de copaci sau crearea de noi spații verzi), refacerea ecosistemelor degradate, alegerea unor practici de gestionare cu intensitate redusă în parcuri sau construirea de soluții locale bazate pe natură pot genera economii directe semnificative pentru a controla scurgerile de apă sau inundațiile în comparație cu soluțiile tradiționale bazate pe inginerie. În plus, aceste acțiuni ecologice au, de asemenea, numeroase beneficii economice indirecte, de exemplu prin atragerea investitorilor, a turismului și prin crearea de noi locuri de muncă pentru o varietate de sectoare.

Costul planificării și implementării UGI a NbS poate varia foarte mult în funcție de mulți factori interni, cum ar fi scala spațială, utilizarea tehnologiei în soluții, frecvența întreținerii și necesitatea reparării. De obicei, costurile de întreținere sunt cele mai scăzute în ecosistemele naturale, cum ar fi habitatele rămase (de exemplu, pădurile urbane sau zonele umede) sau ecosistemele seminaturale (de exemplu, înlocuirea peluzelor cu pajiști). Costurile de înființare și de întreținere a anumitor tipuri de NbS sunt acoperite parțial sau integral de cetățeni (de exemplu, agricultura urbană), de ONG-uri (de exemplu, acțiuni de refacere a habitatelor degradate) sau de întreprinderi private (luste de apă-furtună pentru gestionarea apei deversate). Uniunea Europeană a depus eforturi considerabile pentru mobilizarea NbS în Europa, oferind sprijin financiar prin intermediul Pactului verde european, consolidând transferul de cunoștințe cu privire la cazurile de succes (de exemplu,Atlasul privind natura urbană) și oferind platforme digitale publice pentru a încuraja colaborarea cu sectoarele privat și public(piața orașelor inteligente).

Spațiile verzi și NbS din orașe pot contribui la multiple beneficii, inclusiv la îmbunătățirea sănătății umane și a rezilienței orașelor la schimbările climatice. Acestea reduc riscul de dezastre, îmbunătățesc gestionarea apei și produc efecte locale de răcire pentru a face față mai bine temperaturilor ridicate și valurilor de căldură. Alte beneficii conexe includ: sprijinirea biodiversității urbane, stocarea dioxidului de carbon (diminuarea), atenuarea poluării aerului, oferirea de spații pentru recreere, experiența în natură și asigurarea unui nivel sporit de bunăstare socială, fizică și mentală. BNS în zonele urbane poate contribui la mai multe obiective de dezvoltare durabilă (ODD) și în special la obiectivele privind orașele durabile (11).

În multe state membre ale UE, infrastructura urbană verde și soluțiile bazate pe natură au fost deja sprijinite de legislația națională referitoare la amenajarea teritoriului, magimentulapelor pluviale, apele de suprafață sau protecția biodiversității. S - audezvoltat stimulente și plăți care încurajează implementarea NbS și UGI în locul infrastructuriigritradiționale. În plus, instrumentele specifice de planificare, cum ar fi Biotope Area Factor (a se vedea, de exemplu,studiul de caz de la Berlin)pot fi utilizate în zonarea locală pentru a necesita ca o parte din suprafață să fie lăsată ca spațiu verde. UniuneaEuropeană sprijină fermconceptulde infrastructură ecologică și de soluții bazate pe natură pentru consolidarea rezilienței la schimbările climatice, a gestionării durabile a apei și a bunăstării oamenilor și a biodiversității în orașele europene. De exemplu, UGI și NbS sunt văzute ca un concept cheie în: StrategiaUE privind biodiversitatea 2030 (2020), Strategia UE privind infrastructura ecologică (2013) șiDirectiva-cadru aUE privind apa . În cele din urmă,Strategia UE din 2021 privind adaptarea la schimbările climatice subliniază importanța promovării unor soluții bazate pe natură pentruadaptareaionului, inclusiv prin extinderea acestora la nivel urban.

Timpul de implementare variază în funcție de scara spațială, de la câteva luni la câțiva ani. De exemplu,implementareaNbS la scară mică, cum ar fi peretele verdesau biofiltrelelocale, este un procesdestul de rapid, iar timpul real de construcție durează mai puțin de un an. Cu toate acestea, planificarea și proiectarea, obținerea permisiuniloroficiale, integrarea în alte procese de planificare și dezvoltare pot prelungi timpul de implementare. Planificarea și punerea în aplicare a spațiului verde pe scară largă (de exemplu, dezvoltarea unui parc multifuncțional) pot dura mai mulți ani. Implementarea tehnică a spațiilor verzi noi este, de asemenea, mai scurtă decât implementareaecologicăcompletă. Poate dura mai mulți ani până când vegetația plantată în spații verzi sau într-un singur NbS, cum ar fi acoperișurile verzi,își îndeplinește funcțiile ecosistemice complete (de exemplu,atenuarea schimbărilor climatice sau capacitateadereținere aapei și a nutrienților).

Durata deviațăpreconizată a infrastructurii urbane verziinterconectatear trebui să fie foarte lungă, mult mai lungă decât clădirile individuale saudecât infrastructura. Vârsta unui singur spațiu verde poate varia de la câteva sutede ani (de exemplu, parcuri istorice) la câțiva ani (de exemplu, acoperișuri verzi). Durata deviață a unui singurNbS poate varia, de asemenea, dar scopul esteîntreținerea pe termen lung.